Îmbunătăţirea soartei repausatului: Jertfa cea fără de sânge!

Rugăciunea noastră pentru vii cât şi pentru adormiţi trebuie să fie deosebit de adâncă, smerită şi mântuitoare, în clipa când pe Sfântul Altar se aduce Jertfa cea fără de sânge.

Dacă rugăciunea unui singur om - a lui Moise - a fost atât de adâncă pentru a dobândi iertare a unui popor întreg, ce trebuie să credem noi de rugăciu­nea a toată Biserica, a tuturor celor ce cred în Iisus Hristos, de rugăciunea care însoţeşte Jertfa cea fără de sânge, adusă pentru păcatele tuturor oamenilor şi, prin urmare şi a repausaţilor, care sunt deopotrivă membri ai Bisericii Ortodoxe? Cei ce vieţuiesc pe pământ şi cei din lumea de dincolo de mormânt, care cred în Iisus Hristos, au pe însuşi Mântuitorul ca mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, după mărturia Apostolului Pavel care zice: „Căci unul este Dumnezeu, Unul este şi mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Iisus" (I Timotei 2,5). El este mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru toţi cei ce îi sunt credincioşi; El este Cel jertfit şi Cel Care Se jertfeşte (Evrei 7,17); Preacinstitul Său Sânge vărsat pentru mântuirea păcătoşilor, strigă neîncetat iertare către Dumnezeu, Părintele şi Judecătorul. Fiecare rugăciune a noastră către Dumnezeu şi, prin urmare şi rugăciunea pentru repausaţii ce au făcut păcate de moarte, e ascultată doar când ea se înalţă în numele Mântuitorului (Ioan 14,14). El ne-a împăcat cu Dumnezeu şi ne-a răscumpărat din tot păcatul, aducând ca jertfă curăţitoare trupul şi sângele Său pe Cruce (Evrei 9,14,26; 10,10).

Aceeaşi jertfă se aduce şi astăzi, în Taina Euharistiei, acelaşi trup al Răscumpărătorului nostru este frânt pentru mântuirea lumii (Ioan 6,51), acelaşi sânge al Mântuitorului este vărsat pentru iertarea păcatelor (Matei 26, 26 - 28; Luca 22,19-20). Prin urmare, rugăciunea noastră pentru vii cât şi pentru adormiţi trebuie să fie deosebit de adâncă, smerită şi mântuitoare, în clipa când pe Sfântul Altar se aduce Jertfa cea fără de sânge.

Taina Sfintei Liturghii, slujită de preoţi la cere­rea unui creştin pentru repausaţii săi iubiţi, curăţă păcatele celor ce au murit în căinţă, în dreapta credinţă, în nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice.

După învăţătura Părinţilor şi Dascălilor Bisericii, aceasta este calea cea mai sigură pentru a îndupleca pe Dumnezeu spre îmbunătăţirea soartei repausatului: Jertfa cea fără de sânge adusă pentru odihna sufletului său.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 194-195)

De la același autor

Ultimele din categorie