Locul icoanelor în casă

Încet-încet, se pierde evlavia, de aceea se şi în­tâmplă toate aceste rele pe care le vedem.

Părinte, o doamnă a cerut să-i pictăm o icoană a Sfântului Arsenie, ca s-o pună în salon.

Acolo va avea numai icoane? Nu va avea şi alte tablouri, fotografii etc? Apoi, nu vor fuma acolo? S-o pună mai bine într-o altă cameră, împreună cu alte icoane, şi acolo să se roage. Odată am mers într-o casă, unde icoanele le ţineau sub scară, deşi aveau o grămadă de locuri libere. La o altă casă, stăpâna casei şi-a făcut iconostasul în faţa ţevii de scurgere. „Bine, cum de te-ai gândit să-ţi pui icoanele în acest loc?”, am întrebat-o. „Aici îmi place”, mi-a răspuns. Şi nici măcar nu era spre răsărit, ci spre nord. Cum să vină astfel harul? „Celui ce are, i se va da – spune Sfânta Scriptură – şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua” (Matei 13, 12). Noi credem că avem, dar ni se ia şi ceea ce avem.

Încet-încet, se pierde evlavia, de aceea se şi în­tâmplă toate aceste rele pe care le vedem.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 148-150)

De la același autor

Ultimele din categorie