Cel care minte se ţine cu sufletul despărţit de cel faţă de care minte. Nu-şi dă sufletul aceluia. Numai cel care spune adevărul se predă pe sine celuilalt.
Mincinosul prezintă un chip neadevărat al realităţii, ca să pună pe cineva în situaţia de a nu lucra potrivit cu ea şi deci de a se păgubi. Dar uneori cineva trebuie cruţat de a afla realitatea în toată grozăvia ei, pentru a-l pregăti pe încetul pentru ea.
Mincinosul făţarnic dat pe faţă spune uneori: mi-am prilejuit, prin minciună, pierderea sufletului meu, pentru a scăpa pe alţii. Deci el socoteşte chiar pierderea sufletului său ca o faptă de dreptate. E aici o dublă făţărnicie. Scărarul cunoaşte şi în cazul minciunii tot felul de situaţii. El condamnă în modul cel mai aspru numai făţărnicia care urmăreşte răul altuia.
Într-un fel, acest om e curat de duhul minciunii, fiindcă o foloseşte pentru nevoia reală de a scăpa pe cineva.
Cel care minte se ţine cu sufletul despărţit de cel faţă de care minte. Nu-şi dă sufletul aceluia. Numai cel care spune adevărul se predă pe sine celuilalt. (Părintele Dumitru Stăniloae)
(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: notele de subsol ale filocaliei românești, volumul II, Editura Doxologia, 2013, p. 44)
Despre Asist. dr. Alexandru Prelipcean
Alexandru Prelipcean este asistent universitar al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iași, doctorand în cadrul Universității „Aristotel“ din Tesalonic și doctorand la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași.
