Mireasma rugăciunii – rodul numelui lui Hristos

Atunci când eram începători şi spuneam astfel rugăciunea, era atât de multă mireasmă, încât totul mirosea dulce şi plăcut – din bărbile noastre şi chiar din piepturile noastre ieşea atâta mireasmă. Aerul pe care-l inspiram şi expiram era cu totul înmiresmat, iar eu mă gândeam: „ce este rugăciunea aceasta?”. Ea este numele lui Hristos! 

Sfântul Grigorie Palama spune că atunci când rugăciunea (inimii) este spusă cu fiecare respiraţie, cu timpul, o mireasmă plăcută iese pe nări. Într-adevăr, aşa stau lucrurile. Prin intemediul rugăciunii un aer înmiresmat se va forma, care nu este altceva decât un rod al rugăciunii.

Atunci când eram începători şi spuneam astfel rugăciunea, era atât de multă mireasmă încât totul mirosea dulce şi plăcut – din bărbile noastre şi chiar din piepturile noastre ieşea atâta mireasmă. Aerul pe care-l inspiram şi expiram era cu totul înmiresmat, iar eu mă gândeam: „ce este rugăciunea aceasta?”. Ea este numele lui Hristos! Şi ce nu cuprinde numele lui Hristos în sine? Cu numele lui Hristos, sfintele Daruri sunt sfinţite; în numele lui Hristos se botează, vine Sfântul Duh, sfinţii înviau morţii. În numele lui Hristos, totul se poate face. Unul dintre Părinţii trezvitori spuneau că atunci când sufletul părăseşte trupul unui om care a dobândit rugăciunea, demonii nu pot rămâne lângă el, deoarece sufletul pleacă împreună cu rugăciunea. Numele lui Hristos este arma sa. Sufletul său este blindat cu rugăciunea. Cum oare se mai pot apropia demonii de el? Iată cât de mare este binele adus de ea!

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 320-321)

De la același autor

Ultimele din categorie