Sfântul Grigorie Palama spune că atunci când rugăciunea (inimii) este spusă cu fiecare respirație, cu timpul, o mireasmă plăcută iese pe nări. Într-adevăr, așa stau lucrurile. Prin intemediul rugăciunii un aer înmiresmat se va forma, care nu este altceva decât un rod al rugăciunii.

Atunci când eram începători și spuneam astfel rugăciunea, era atât de multă mireasmă încât totul mirosea dulce și plăcut – din bărbile noastre și chiar din piepturile noastre ieșea atâta mireasmă. Aerul pe care-l inspiram și expiram era cu totul înmiresmat, iar eu mă gândeam: „ce este rugăciunea aceasta?”. Ea este numele lui Hristos! Și ce nu cuprinde numele lui Hristos în sine? Cu numele lui Hristos, sfintele Daruri sunt sfințite; în numele lui Hristos se botează, vine Sfântul Duh, sfinții înviau morții. În numele lui Hristos, totul se poate face. Unul dintre Părinții trezvitori spuneau că atunci când sufletul părăsește trupul unui om care a dobândit rugăciunea, demonii nu pot rămâne lângă el, deoarece sufletul pleacă împreună cu rugăciunea. Numele lui Hristos este arma sa. Sufletul său este blindat cu rugăciunea. Cum oare se mai pot apropia demonii de el? Iată cât de mare este binele adus de ea!

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 320-321)