Noi cu nădejde, într-o zi o vom scoate la capăt cu diavolul și vom trece în Împărăția lui Dumnezeu

Să ne miluiască Dumnezeu, să ne ierte pentru toate câte facem. Să-L rugăm pe Dumnezeu ziua și noaptea, să strigăm „păcătuit-am”. Și când iar greșim în ceva să ridicăm ochii și să spunem: „Iartă-mă, am greșit!” Și după aceea să alergăm la duhovnic, să ne spovedim, să plece păcatul, să nu-l avem înlăuntrul nostru. Și dacă iarăși cădem să-l spunem iarăși ca să-l curățim. Și dacă vom face așa, atunci vom  trece în Împărăția lui Dumnezeu. Și acolo sus este odihnă. „Nu este întristare, nici durere, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Va șterge Domnul orice lacrimă din ochii noștri”.

Gheronda Efrem Aghioritul, (Filotheitul) - Despre ispite și necazuri

Vedeți câți copii tineri pleacă din viață? Așa și noi. Umblăm pe scări. Dintr-odată luneci, cazi în cap și acolo rămâi. S-a terminat. Ieșim afară. Mai știm dacă ne vom mai întoarce? Intri într-un automobil, te accidentezi și rămâi pe loc. Iată, unul alaltăieri împreună cu femeia lui au căzut în mare cu mașina de la 20 de metri înălțime și i-au dus în stare gravă la spital. Poate că se duceau la vreo distracție și unde s-au trezit? Viața se sfârșește. Că e tânăr, că-i bătrân. Odată ce a hotărât Dumnezeu să te ia, te va lua! Ia-ți orice măsuri vrei.  Te va lua „aprinde - stinge”. Unii pățesc accidente serioase și scapă teferi și nevătămați, iar alții, nu. Iată, părintele Efrem. De îndată ce veți vedea un automobil, veți spune: „Poate să moară un om aici înlăuntru”. Și a fost omorât în cel mai rău mod. Și altuia i se face praf mașina și iese teafăr. Ce înseamnă aceasta? Că nu a venit încă ceasul lui. Dacă nu trimite Dumnezeu pe înger de sus, dacă nu vine Arhanghelul, nu pleacă omul orice-ar fi.

Așadar, viața noastră întreagă este în mâinile lui Dumnezeu. Nu vârsta contează. Ceea ce contează e hotărârea lui Dumnezeu. Fiindcă nu știm când va fi luată hotărârea, să o avem în mintea noastră. Vom muri. Unde ne vom duce? Nu știu nici cu mine ce va fi. Bre, om nenorocit, nu poți să  conștientizezi că în câteva minute vei pleca? Te-ai dus. Unde vei merge? În cealaltă viață. Te vei întoarce aici? Nu. Cealaltă viață se va sfârși? Nu. Vei trece printr-un tribunal de judecată? Da. Pentru ce nu te pui în rânduială de pe acum, să te pregătești mai dinainte, ca să treci în cealaltă lume cu bine, unde vei trăi veacuri multe? Aici îți faci griji pentru toate, pentru sănătatea ta, pentru una, pentru alta, de toate te îngrijești, numai de sufletul tău nu te îngrijești. Da, nu mă îngrijesc. De ce? Pentru că este neputința omenească, este și diavolul. Ne distrag pe noi și poftele noastre și nu ne pregătim mai dinainte cu tărie. Crede că vei pleca din viața aceasta și vei lăsa în urmă lumea. S-a oprit inima ta? Gata! S-a terminat, în câteva minute pleci din lume. Pleci, gata! Nu știam că voi pleca așa curând! Nu știai? Nu ai citit? Nu ai văzut morții cum se duc? N-ai auzit de accidente? Și totuși acesta este adevărul, copii. Dumnezeu ne va osândi, și cel dintâi pe mine, pentru că spun acestea și nu le aplic. Le spunem, le credem și le trăim, ca și cum nu ar fi adevărat ce spunem, ca și cum ar fi o teorie, o filosofie a unui filosof, vorbe în vânt. Și totuși sunt adevărate. Acestea se vor întâmpla. Putem să digerăm acest adevăr? Atunci să vezi cum se schimbă viața noastră! Atunci să vezi ce atenție vom avea și ce interes!

Acest lucru trebuie să-l conștientizăm. Să luăm aminte la noi înșine și să spunem: „Oare voi mai apuca ziua de mâine?” S-a luminat de ziuă. „Oare voi apuca noaptea? Cel puțin acum în ultima zi să fac ceva”. Mi-a venit un gând rău. Imediat să-l alung. Pentru ce să-l las? Să-l micșorez. Vine gândul: „spune-i un cuvânt”. Pentru ce să-l spun? Acolo unde voi spune cinci cuvinte deșarte, să spun cinci rugăciuni. De îndată ce Dumnezeu te va întinde în pat, vor veni demonii și atunci vei vedea ce vei face. S-a dus, gata, s-a terminat orice. Te-a luat Dumnezeu. Minciuna de aici s-a terminat. Ești în somn și dormi și vezi în vis că ești general, ucizi, cuvântezi, strigi, faci, dregi, propovăduiești și dintr-odată te trezești și ce ești? Un simplu călugăr. Așa și atunci se va întâmpla. Ne vom trezi în viața cealaltă și vom trece în cealaltă lume. Gata. Viața se termină. Nu putem să ne punem acest lucru în mintea noastră. „Tot omul este mincinos” zice Scriptura. Nu fiindcă spune minciuni, ci fiindcă el însuși este o minciună.

Să ne miluiască Dumnezeu, să ne ierte pentru toate câte facem. Să-L rugăm pe Dumnezeu ziua și noaptea, să strigăm „păcătuit-am”. Și când iar greșim în ceva să ridicăm ochii și să spunem: „Iartă-mă, am greșit!” Și după aceea să alergăm la duhovnic, să ne spovedim, să plece păcatul, să nu-l avem înlăuntrul nostru. Și dacă iarăși cădem să-l spunem iarăși ca să-l curățim. Și dacă vom face așa, atunci vom  trece în Împărăția lui Dumnezeu. Și acolo sus este odihnă. „Nu este întristare, nici durere, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Va șterge Domnul orice lacrimă din ochii noștri”. Viață veșnică, odihnă
în lumina lui Dumnezeu. Înlăuntrul luminii necreate a lui Dumnezeu, ca un înger vei cânta Imnul Trisaghion. Acolo sus toate sunt în pace. Și numai faptul că știi că ai trecut în Împărăția lui Dumnezeu și nu mai aștepți să vezi întristare și supărări în vecii vecilor și atât este de ajuns.

Așadar, cât timp noi am venit aici, ca să trecem în acest Rai și în această odihnă, înspre acolo să tindem acum. Oameni suntem. Vom cădea, ne vom ridica. Nu deznădejde, nu disperare. Acestea sunt ale diavolului. Noi cu nădejde, într-o zi o vom scoate la capăt cu diavolul și vom trece în Împărăția lui Dumnezeu. Că Lui I se cuvine slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

De la același autor

Ultimele din categorie