Pregătire pentru dumnezeiasca împărtășire de Crăciun (I)

Toți se pregătesc să se împărtășească de Crăciun și foarte bine fac. Dacă ar fi cu putință să nu rămână nici un creștin care să nu se împărtășească la marile sărbători: Crăciunul, Botezul Domnului, Paștile! De aceea toți trebuie să se pregătească neapărat cu pocăință, cu mărtursire, cu curățire și celelalte. Dar aș vrea să accentuez : astăzi să ne gândim la faptul că „mă voi împărtăși de Crăciun”. Este dumnezeiasca Liturghie de Crăciun, este sărbătoarea Crăciunului, este Împărtășania de Crăciun. Prin urmare, să ne pregătim puțin mai bine, să ne gândim puțin mi mult, să medităm la ea, să punem mai mult suflet, să ne bucurăm puțin mai mult, să o dorim puțin mai mult ca în alte dăți.

Toți se pregătesc să se împărtășească de Crăciun și foarte bine fac. Dacă ar fi cu putință să nu rămână nici un creștin care să nu se împărtășească la marile sărbători: Crăciunul, Botezul Domnului, Paștile! De aceea toți trebuie să se pregătească neapărat cu pocăință, cu mărtursire, cu curățire și celelalte. Dar aș vrea să accentuez : astăzi să ne gândim la faptul că „mă voi împărtăși de Crăciun”. Este dumnezeiasca Liturghie de Crăciun, este sărbătoarea Crăciunului, este Împărtășania de Crăciun. Prin urmare, să ne pregătim puțin mai bine, să ne gândim puțin mi mult, să medităm la ea, să punem mai mult suflet, să ne bucurăm puțin mai mult, să o dorim puțin mai mult ca în alte dăți.

Altă dată poate, să zicem, nu vei putea să faci anumite lucruri. Îngrijește-te de ziua aceasta și la fiecare sărbătoare să ai, atât cât este cu putință, inimă curată, să fii, atât cât este cu putință, împăcat cu toți, să nu fie nimeni supărat, întristat pe tine. Nu numai tu să nu fii certat cu cineva, dar nici altul să nu fie supărat pe tine. Să te îngrijești atât cât depinde de tine să plece dintre voi întristarea, supărarea. Eventual să citești o carte care vorbește despre Sfânta Împărtășanie, să citești Canonul și rugăciunile de Împărtășanie, să te rogi puțin mai mult.

Dacă poți să găsești puțin timp, fie și numai câteva minute, să te retragi undeva. Și un minut poate să o facă cineva. Nu vei găsi un minut ? Un minut să stai așa deoparte pentru asta, ca să rămâi singur numai cu Dumnezeu și să te gândești : „Dumnezeul meu, eu voi veni să mă împărtășesc”. Atât cât poate cineva să o facă și să mediteze taina. Să-și dispună sufletul lui, întreaga lui existență pentru această mare cină, pentru această mare masă, pentru dumnezeisca Împărtășire, sărbătoareasca dumnezeiască împărtășire, Dumnezeiasca Împărtășire de Crăciun.

Această Sfântă Împărtășire nu are nimic mai mult decât celelalte, nici altele nu sunt inferioare acesteia, dar omenește vorbind, putem totuși, așa cum o facem pentru masa de obște, să facem ceva mai mult, ca să simțim Dumnezeiasca Împărtășire și mai mult, ca să sărbătorim această dumnezeiască Liturghie, această dumnezeiască Împărtășire mai mult.

O lucrare necesară : Împăcarea cu toți

Și așa cum deja înțelegeți, rezultă de aici că cineva trebuie să facă unele lucruri într-un mod mai practic, și acest lucru este, în esență, ceea ce tocmai am zis mai înainte: împăcarea cu toți. Toți să încercăm să găsim un mijloc în aceste zile fie printr-o felicitare, fie printr-un dar, fie printr-un telefon să depășim pe toate acelea care ne otrăvesc sufletul, toate acele stări ale noastre care ne fac să avem în sufletul nostru amărăciune, să avem vreo supărare în inima noastră.

Să ne îndulcim sufletul nostru cu prietenia, cu dragostea, cu împăcarea, cu punerea în rânduială. Și aceasta poate să înceapă și trebuie să înceapă mai întâi de acasă, cu casnicii noștri. Să facă părinții un pogorământ cu copiii lor și să se împace. Să facă și copiii un pogorământ și să se împace cu părinții. Soțul cu soția… Desigur, rămân în aceeași casă, vorbesc, mănâncă împreună și toate celelalte, dar înlăuntrul lor există ceva care îi roade. Iată un bun prilej. Este Crăciunul. Să curgă dragostea într-adevăr. Să ne dăm dragoste unul altuia. Să domnească dragostea, dragostea să-i împace pe toți, să-i împrietenească pe toți, să îi facă pe toți să se simtă copii ai lui Dumnezeu.

Cine poate să spună că „eu sunt mai bun decât celălalt”. Cine poate să stea și să spună că „sunt mai puțin păcătos decât altul”. Dumnezeu este Cel ce face judecată pentru fiecare. Noi înaintea lui Dumnezeu suntem toți făpturile Lui, cu toții suntem în păcate, cu toate greșelile noastre, cu egoismul nostru și cu toții ne întoarcem către El cu smerenie, cu simplitate, și cu toții cerem iertare. Și Domnul ne amintește pururea și ne zice că între noi trebuie să ne împăcăm, că trebuie să ne iubim unul pe celălalt.

Prin urmare să și găsim – și aici vreau să pun accentul pe cele practice – un mijloc , un cuvânt blând, un mic dar, cum spuneam – care în sine poate să nu aibă nici o valoare – o felicitare pe care să scrii două cuvinte de împăcare, chiar și în propria noastră casă. Trebuie să lași tu la o parte voia ta, să lași la o parte egoismul tău, să lași la o parte acreala și agresivitatea ta, să lași la o parte faptul că ești jignit. De asemenea, să te supui celuilalt, să-i faci o bucurie. „Lasă tată, - să zică copilul - voi face eu asta, nu te supăra, voi prelua eu” și așa scapă omul de-o grijă. Se poate apoi să nu-l vezi diferit pe acest copil ? Pentru ca și din partea lor tata și mama să zică : „Bine, copilul meu. Vine Crăciunul. Să încercăm și noi și tu să nu ne supărăm unul pe altul. Să petrecem aceste zile mai cu blândețe, cumva să ni le facem mai bune unul altuia”.

Nu putem reconcilia pe cele ireconciliabile

Dacă pentru noi lucrurile stau într-un anume fel, alții însă nu le acceptă astfel, este de prisos să spunem că viața noastră ar fi cumva diferită. Să luăm aminte la asta, vă rog. Nu vom putea să ne ridicăm și să plecăm. Vom trăi printre alții. În orașe unde trăiesc alții și noi, aceeași arșiță și aceia, și noi. Aceleași lucruri se duc și vin. Toate acestea vor fi la fel, dar în final totuși nu putem reconcilia și asocia lucruri ireconciliabile și inasociabile.

Nu poți adică pe de o parte să te gândești la Crăciun, la sărbătoarea Crăciunului, la Nașterea Domnului, la acest mare lucru, la venirea lui Dumnezeu Însuși pe pământ și la mântuirea oamenilor și, pe de altă parte, să te gândești în care loc te vei duce să faci revelionul sau alte manifestări lumești. Nu se potrivește. Cum să o facem ? Este o greșeală asta. Sigur, cei care vor să se ducă să facă revelionul, să se ducă să-l facă. Totuși, dacă tu ești creștin, să știi că cele două nu merg împreună. Nu poți ține doi harbuji sub același braț. Așa și aici, cele două nu merg împreună. Și cei care încearcă aceasta, în final, le vor pierde pe amândouă.

Prin urmare, să încercăm și să postim.

Veți auzi spunându-se : „Ce post și ce înfrânare…” Lasă-i să spună. Aceia cred că așa e corect. Dar cine crede în Hristos, crede în Biserică și vrea să știe cum stau lucrurile, să știe că se va posti și că vom posti și că vom fugi de cele lumești și ne vom duce la Biserică că acolo este în primul rând Dumnezeu. Adică tu, ca un creștin ce ești, ce scuză poți avea că este Duminică dimineață și mai ales că este sărbătoare și tu lipsești?

Simeon Kraiopoulos

De la același autor

Ultimele din categorie