„Prin rugăciune şi postire trebuie să-L îndupleci pe Dumnezeu”

 

Din momentul în care ai ieşit de la scaunul de spovedanie, să încerci să duci o luptă pe viaţă, ca să nu mai păcătuieşti din nou.

De acum să nu mai păcătuieşti, i-a spus Hristos paraliticului (Ioan 5, 14). La fel i-a grăit şi desfrânatei: De acum să nu mai păcătuieşti (Ioan 8, 11). Acelaşi lucru este valabil şi pentru tine, care te-ai spovedit. Din momentul în care ai ieşit de la scaunul de spovedanie, să încerci să duci o luptă pe viaţă, ca să nu mai păcătuieşti din nou. „Este pentru prima dată când am făcut acest lucru, părinte!”, i-a spus un tânăr duhovnicului său. „Şi ce, mai vrei să-l faci din nou? Să nu mai spui acest lucru, copilul meu”, i-a zis părintele.

Până acum ai păcătuit, însă de acum înainte va trebui să înlocuieşti faptele rele cu fapte bune: Fereşte-te de rău şi fă bine! (Psalmul 33, 13). „Doamne, vezi că mâinile mele sunt curate de fapte păcătoase?”, i-a spus un suflet lui Dumnezeu. „Sunt curate, dar goale!”, i-a răspuns Domnul. „Postul este începutul pocăinţei. [...] Începi să te pocăieşti atunci când începi să posteşti, căci fără post pocăinţa ta este moartă!” – prin plăcere Îl întristezi pe Dumnezeu, şi acum eşti chemat să-L înveseleşti prin osteneala dureroasă a postirii (şi a rugăciunii stăruitoare). „Află, deci, că prin rugăciune şi postire trebuie să-L îndupleci pe Dumnezeu” (slujba Schimei celei mici). De aceea şi „esenţa” epitimiilor o reprezintă postirea şi rugăciunea.

(Arhimandritul  Vasilios Bacoianis, Duhovnicul şi spovedania, Editura Tabor, Bucureşti, 2012, p. 47)

De la același autor

Ultimele din categorie