Rugăciunea deschide inima spre Dumnezeu

Dacă psihologic cineva se simte bine şi lucrează, atunci poate face şi rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine.

„Uneori, atunci când ne facem canonul zilnic, nu suntem atenţi, în timp ce atunci când lucrăm şi facem în acelaşi timp şi rugăciunea avem mai multă atenţie. Asta se întâmplă deoarece viaţa duhovnicească se leagă foar­te mult de starea psihologică a celui ce se roagă. Dacă psihologic cineva se simte bine şi lucrează, atunci poate face şi rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine. (...)

De multe ori, din diverse motive, inima se închide şi nu se deschide pentru rugăciune. Oricui i se poate întâmpla, din diferite cauze, unuia din prea multă îndrăzneală, altuia din vorbărie multă, altuia din slavă deşartă. Este nevoie de stăpânire de sine şi de plâns.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Preot Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, pp. 271-272)

De la același autor

Ultimele din categorie