Cele mai pline rugăciuni ale unui preot sau călugăr sau creștin le simți când ești singur cu Dumnezeu, la miezul nopții, când este liniște totală și simți că ești tu cu Dumnezeu.
Vreau să spun ceva: să știi că se poate lua contact cu Dumnezeu. Noi, preoții, luăm contact cu Dumnezeu prin toate rugăciunile pe care le facem, mai ales la Sfântul Altar. Mai ales! Dar și în chilia ta. Cele mai pline rugăciuni ale unui preot sau călugăr sau creștin le simți când ești singur cu Dumnezeu, la miezul nopții, când este liniște totală și simți că ești tu cu Dumnezeu.
– Vine o pace și o bucurie de Sus.
– Tot timpul ești într-un fel de îmbăiere. Tot timpul simt un fel de căldură, care trece prin sufletul meu. Simt o îmbăiere.
– Asta-i mâna Domnului.
– Seara, când nepoata se duce la culcare, eu rămân în cealaltă cameră, oleacă mai întunecoasă, mai spațioasă, și apoi vin aici. Acolo îmi fac rugăciunile... Îl simt...
– Mare lucru. Domnul vă mângâie!
– Da. Mă culc cu inima plină.
(Preotul Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Cartea Moldovei, Chișinău, 1995, p. 91)
Despre Părintele Dimitrie Bejan
Părintele Dimitrie Bejan a fost unul dintre marii mărturisitori și supraviețuitori ai temnițelor comuniste. Din 1942 până în 1948 a trecut prin mai multe lagăre sovietice, iar după 1948 a fost închis în pușcăriile țării natale tocmai pentru că susținuse în fața bolșevicilor adevărul că Basarabia și Bucovina sunt pământ românesc. Eliberat abia în 1964, este urmărit și prigonit de comuniști până după 1990, timp în care rugăciunile și sfaturile sale au întărit pe o mulțime de preoți și credincioși care îl cercetau. În ziua de 21 septembrie 1995 trece la Domnul, lăsându-ne câteva dintre cele mai cutremurătoare mărturii ale perioadei comuniste.
