Conștiința noastră este sluga lui Dumnezeu, care ne cheamă la Cina Marelui Împărat. Ea pururea ne cheamă la Dumnezeu și noi pururea găsim pricini ca să nu răspundem. Până la venirea Domnului, când vom auzi trâmbițele îngerilor, avem de la Dumnezeu o trâmbiță de taină: glasul conștiinței noastre.

Să ascultăm acest glas al conștiinței, al acestei trâmbițe sfinte, căci, ascultând de ea, ascultăm de însuși glasul Domnului care este în noi. Dacă vom asculta glasul acestei trâmbițe de taină a sufletului nostru, care strigă în noi mereu, mustrându-ne când greșim și mâniem pe Dumnezeu, atunci ne vom împăca sufletul cu El și vom împăca cu noi și Cerul, și pământul.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 46)