Mântuitorul cere femeii samarinene: Dă-mi să beau! și nu bea, este rugat de ucenici: Învățătorule, mănâncă! și nu mănâncă.

În fiecare dintre noi există o sete și o foame de Dumnezeu, pe care greu ni le însușim. Nu ne îngăduim unii pe alții, nu cunoaștem Darul lui Dumnezeu, izvorul este adânc, mâncarea trebuie cumpărată din cetate, altul este semănătorul și altul este secerătorul.

Am săpat atât de mult și atât de adânc în pământ, după apă, încât aproape l-am transformat într-un ciur prin care vedem tot cerul dătător de viață veșnică.

(Părintele Sever Negrescu, Fărâmituri de cuvinte, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 38)