Simplitatea, semn al iubirii neprefăcute

Nepătimirea cea mai înaltă face gândurile simple, la fel și purtările. Simplitatea copilărească ajunge să vorbească cu îndrăzneală lui Dumnezeu și Dumnezeu îi îndeplinește dorințele, căci dorințele ei corespund cu voia lui Dumnezeu.

Nepătimirea cea mai înaltă face gândurile simple, la fel și purtările. Simplitatea copilărească ajunge să vorbească cu îndrăzneală lui Dumnezeu și Dumnezeu îi îndeplinește dorințele, căci dorințele ei corespund cu voia lui Dumnezeu. De exemplu, această rugăciune copilărească, dar foarte ajutătoare, împotriva mâniei, pe care bătrânul mi-a spus-o mie: Doamne, îndepărtează de la mine mânia aceasta, că nu-mi trebuiește ea mie. Altă dată, bătrânul rostea această rugăciune din Pateric: Doamne, vrei, nu vrei, mântuiește-mă. Tu m-ai zidit, Tu mântuiește-mă. Și celelalte cereri ale părintelui erau tot atât de simple, vădind o mare apropiere de Dumnezeu. De multe ori, ascultându-l pe bătrân cum povestește și știind viața lui, mă întrebam dacă nu ar putea și el să răspundă ca avva Antonie, atunci când a fost întrebat de avva Ammun nitriotul: Văd că eu mai multă osteneală am și cum de numele tău s-a mărit între oameni mai mult decât al meu? Zis-a lui avva Antonie: pentru că eu iubesc pe Dumnezeu mai mult decât tine.

(Ierodiaconul Savatie BaștovoiParintele Selafiil – Dragostea care niciodată nu cade, Editura Marineasa, Timișoara, 2001, p. 12)

De la același autor

Ultimele din categorie