Cine ajunge să facă fapta bună din dragoste, fără alt scop, acela a ajuns la măsura desăvârșirii și se numește fiu al lui Dumnezeu.

Curăția pentru Dumnezeu nu vine prin cunoștință goală, ci prin sudorile faptelor bune. Cu cât o faptă bună se face mai cu osteneală, cu atât mai mare plată are de la Dumnezeu. Fapta bună care se face cu mai puțină osteneală, mai puțină plată are, iar pe care o faci mai cu greutate, cu mai multă osteneală, mai mare plată are de la Preasfântul Dumnezeu.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 99)