Sufletul tânjește după har
Când harul se împuținează în suflet, atunci el cere iarăși de la Domnul mila pe care a cunoscut-o cândva.
Când harul se împuținează în suflet, atunci el cere iarăși de la Domnul mila pe care a cunoscut-o cândva. Atunci sufletul se frământă pentru că îl chinuie gândurile rele și caută ocrotire la Domnul, Ziditorul său, și-l roagă să-i dea duh smerit, ca harul să nu mai părăsească sufletul, ci să-i dea puterea de-a iubi neîncetat pe Tatăl său Cel Ceresc.
(Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 106)
„Luptă ca să dobândești virtuțile și, după aceea, ține-te treaz ca să le păstrezi”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro