Deși chilia lui se afla în mijlocul lumii, a reușit să trăiască afară de lume. La aceasta, precum și la săvârșirea acelor fapte dumnezeiești, mult l-au ajutat cele două zile în care rămânea închis în chilia sa și se ruga, zile care au rodit atunci mai mult duhovnicește, deoarece au sfințit și lucrarea celorlalte zile și ne hrănesc în continuare și pe noi cu roadele dumnezeiești ale Părintelui.

În afară de alte nevoințe duhovnicești, avea ca tipic ca miercurea și vinerea să stea închis în chilia sa nevoindu-se și rugându-se. Când se întâmpla să vină vreun bolnav de departe, care nu știa tipicul său și bătea în ușă, Părintele deschidea, dar nu vorbea. Prin semne afla suferința bolnavului, îi afla rugăciunea potrivită, o citea și se făcea bine. Alteori băteau, dar nu deschidea. Negreșit se afla în contemplație duhovnicească.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Editura Evanghelismos, București, 2006, p. 56)