De la sfinți și părinți – 14 cuvinte de încurajare în războiul duhovnicesc

Reflecții

De la sfinți și părinți – 14 cuvinte de încurajare în războiul duhovnicesc

    • De la sfinți și părinți – 14 cuvinte de încurajare în războiul duhovnicesc
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

„Dumnezeul meu, Tu Care știi toate și a Cărui dragoste întrece măsurile omenești, ia viața mea în mâinile Tale și fă ceea ce eu aș vrea atât de mult să fac, dar nu pot”.

Sfântul Ioan Gură de Aur:

Sunt trei moduri de a ne câștiga mântuirea. Primul este să nu păcătuim, al doilea, să arătăm pocăință sinceră. Al treilea, dacă nu ne pocăim în mod real, să răbdăm cu mulțumire nenorocirile ce ne vor afla.

                                                                                                                

Cuviosul Teodor al Edessei 

Dumnezeu nu vrea să fim nelucrători și de aceea nu face El totul. Nici mândri nu vrea să fim, de aceea nu lasă totul în seama noastră.

Nicolae Berdiaev:

Dacă grija pentru propria noastră hrană este adeseori o problemă materială, grija pentru hrana aproapelui nostru este și o problemă duhovnicească.

Starețul Macarie:

Când suntem neputincioși să ne înălțăm pe piscurile virtuților, ceea ce trebuie să facem este să ne coborâm cel puțin în prăpastia smereniei.

Arhimandritul Sofronie Saharov:

Biruiește orice durere pământească, adâncindu-te de voie într-o durere și mai mare. „Ține mintea ta în iad”. Osândește-te pe tine însuți la iad, ca nevrednic de Dumnezeu, dar nu deznădăjdui. Această nevoință te va duce la biruința asupra lumii, te va înălța în Împărăția cea neclătită.

Gheronda Panais al Lysei:

Toate depind de dragoste. Dragostea e cea care naște credința și nădejdea și răbdarea. Acolo unde este dragoste, acolo este Dumnezeu.

Sfântul Ioan al Scării:

Pune înaintea Domnului slăbiciunea firii tale, recunoscându-ți deplin neputința ta, și atunci vei primi harisma înfrânării, și fără să înțelegi.

Sfântul Nectarie de la Eghina:

Trebuie ca mintea la vremea rugăciunii să stea fără glas. Atunci poate cineva să se roage. Căci rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu. Iar rugăciunea cu plâns și în duh este hrană minții, întocmai cum pâinea este hrană trupului. Fericită este mintea care la vremea rugăciunii vorbește fără împrăștiere cu Dumnezeu, aceasta, ca un vultur tânăr se ridică la înălțime și, cu totul schimbată de schimbarea lui Dumnezeu, devine luminoasă.

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov:

Maica lui Dumnezeu este numită „rană de mult plâns demonilor”, fiindcă nu este cu putință ca diavolul să distrugă un om, atâta timp cât acest om caută scăpare la ajutorul Maicii lui Dumnezeu.

Gheronda Ghermanos Stavrovouniotul:

Taina rugăciunii este rugăciunea în taină.

Mitropolitul Antonie Bloom:

Dumnezeul meu, Tu Care știi toate și a Cărui dragoste întrece măsurile omenești, ia viața mea în mâinile Tale și fă ceea ce eu aș vrea atât de mult să fac, dar nu pot.

Alexander Schmemann:

Biruitor este acela care privește înainte, care nu-și îngăduie să se piardă pe sine în trecut.

Părintele Pavel Benedict:

Să devii iarăși copil, înseamnă să înveți să-I spui lui Dumnezeu: „Tată”. Nimeni nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu dintre cei care nu au simțit izbucnind din adâncul ființei lor glasul: „Tată”. Cel care nu a auzit de la Duhul mărturia înfierii lui de către Tatăl, ce loc să aibă la masa părintească?

Sfântul Nectarie de la Eghina:

Cel ce vrea să se roage curat, să se roage mai întâi pentru împreună-lucrarea lacrimilor, pentru ca prin plâns să îmblânzească sălbăticia sufletului și să dobândească rugăciunea curată.

Traducere și adaptare:
Sursa: