Poate fi bună sau rea. Toleranța este bună când îngăduim și iertăm slăbiciunile aproapelui, făcute din neputință fizică sau morală. „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9, 13).

Toleranța este eres și aduce osândă când ea duce la păcat. De un astfel de păcat se fac vinovați părinții care-și lasă copiii la desfrâu, spre pierzarea lor. La fel greșesc preoții și duhovnicii, tolerând pe creștini și pe fiii lor duhovnicești să zacă în unele păcate, pe motiv că sunt tineri și trebuie „să-și trăiască viața”, zicând că Domnul este bun și milostiv și ne iartă pe toți.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Rânduiala Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 114)