Tragedia umanității trebuie să o plângi ca pe propria ta nenorocire
Biserica este nebiruită până la sfârșitul veacurilor. Ferice de cel care pricepe lucrul acesta și-și mântuiește sufletul. „O, de ați cunoaște valoarea omului, dăruită lui de Dumnezeu!”. Nu trebuie văzute și nici create puncte de vedere sau de orientare. Negativismele există prin toate părțile.
Cum vedeți implicarea, în condițiile actuale, a unui creștin în politică?
În întrebarea dumneavoastră, de la început se vede că a face politică este o greșeală. Nu este deloc o greșeală. Politică înseamnă a ține un cântar în mână și a-l potrivi întotdeauna drept. Este foarte bine să fie cât mai mulți creștini în politică, dar să aibă conștiința adevărului.
Ne puteți spune care sunt consecințele pietismului în viața Bisericii?
Dragă, Biserica este nebiruită până la sfârșitul veacurilor. Ferice de cel care pricepe lucrul acesta și-și mântuiește sufletul. „O, de ați cunoaște valoarea omului, dăruită lui de Dumnezeu!”. Nu trebuie văzute și nici create puncte de vedere sau de orientare. Negativismele există prin toate părțile... Sunt mii de secte, dar asta nu înseamnă că Biserica Ortodoxă, adică Biserica Adevărului, nu va birui.
Credeți că pietismul ar fi o atitudine sectară?
Dumneavoastră, mai întâi de toate, ocupați-vă de sufletele dumneavoastră și nu vă ocupați de înregistrarea defectelor, pe ici, pe colo. Căci învățătura creștină spune cum spune Mântuitorul: „Faceți ce vă spune, nu faceți ce fac ei!”. Dar prin asta a vrut să spună să nu oprim viața pe loc. Îi privește. Trebuie să vă obișnuiți să vă controlați propria viață. Aceste tragedii sunt și datorită defectelor mele personale. Tragedia umanității trebuie să o plângi ca pe propria ta nenorocire. Nu trebuie judecați, căci sunt multe slăbiciuni. Mai întâi de toate, poți să fii subiectiv tu, când vezi lucrurile acestea. Pentru că s-ar putea întâmpla să se ia o măsură pentru salvarea lucrurilor și tu, care nu știi decât direct, văzând lucrurile, să nu-ți dai seama de tactica folosită la salvarea lucrurilor. Și ai judecat negativ.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 192-193)