Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru, cu tărie nădăjduind în îndurările Tale, mă rog Ție: nu mă pune de-a stânga Ta, împreună cu caprele care Te-au amărât, și nu îmi zi: adevărat, adevărat zic ție, nu te cunosc pe tine, ci, ci după bunătatea Ta, dă-mi mie lacrimi neîncetate, dă inimii mele frângere și smerenie și o curăță pe dânsa cu frica Ta, ca să se facă locaș al harului Tău.

Cu toate că multgreșit și nevrednic sunt, totuși bat fără încetare la ușa Ta; cu toate că sunt leneș și fără păs și de mântuirea mea nu mă îngrijesc, totuși doresc să umblu pe calea Ta. Mântuiește-mă pentru mila Ta, pentru că Bun ești către toți, Doamne, și îndurările Tale sunt peste toate lucrurile Tale.

Ajută-mi mie, Stăpâne al tuturor, acoperă neputința mea sufletească, ca să mă izbăvesc de stricăciunea păcatului și să mă slobozesc din legăturile patimilor, ca să nu mă chinuie răutatea și să nu mă stăpânească vrăjmașul demon ca pe un rob, ci să vină asupra mea Împărăția Dumnezeiescului și Închinatului Tău Duh, ca să se depărteze de la mine patimile spurcate, care acum stăpânesc și împărățesc în mine, că Tu ești Dumnezeul milostivirii, al iubirii de oameni și al îndurărilor.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 58-59)