O călugăriță mi-a scris: „Părinte, se aude că vor veni turcii și nu știm ce să facem”.

„Copilașul meu”, i-am răspuns, „te temi de turci pen­tru că nu ai ascultare. Dacă ai avea virtutea ascultării, atunci ai spune: «Ce-mi pasă mie? Voi face ceea ce îmi va spune stareța. Nu este stareță maica M.? Ei, voi face ceea ce îmi va spune ea».

Aceasta înseamnă ascultare. Dar fiindcă te temi, înseamnă că ai voie proprie înlăuntrul tău. Ai înțeles? Ai voie proprie”.

(Ieromonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 175)