Părinte, cum mai demult la sate unele femei nu mâncau nimic din prima zi a Postului Mare până în Sâmbăta Sfântului Teodor? Cum puteau rezista, având o mulţime de treburi, case, copii, animale, ogoare?

Ele îşi spuneau în sinea lor: „În mod firesc ar trebui să mâncăm în Sfânta şi Marea Sâmbătă, pe când această sâmbătă este aproape”. Sau se poate să-şi fi spus: „Hristos a postit patruzeci de zile, pentru mine ce este să postesc o săptămână?”. Pe lângă aceasta, aveau şi multă simplitate şi de aceea rezistau. Dacă cineva are simplitate şi smerenie, primeşte cu lesnire harul lui Dumnezeu şi astfel posteşte cu smerenie şi se hrăneşte dumnezeieşte. Are putere dumnezeiască şi multă rezistenţă la postiri îndelungate. 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 188-189)