Dacă cineva s-a dăruit lui Dumnezeu are mintea liniştită. Că fără neagoniseală, nu poate sufletul să se desfacă de turburarea gândurilor; şi fără pacea simţurilor, nu va simţi sufletul pacea minţii. Fără să intre în ispite, nu-şi va înţelepţi nimeni duhul şi nimeni nu va cunoaşte subtilitatea gândurilor, fără să citească până la istovire. Şi nu se va mişca mintea spre tainele cele ascunse, dacă gândurile îi sunt răvăşite; şi fără de nădejdea cea din credinţă, sufletul nu are îndrăzneală în ispite; şi inima nu poate nădăjdui în Dumnezeu, fară să cunoască limpede acoperământul Său; şi nu va avea sufletul parte de Hristos, decât dacă va gusta din patima Lui, întru cunoştinţă.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 46)