Rugaţi-vă, vă implor, conform învăţăturilor Sf. Apostol Pavel: “Rugaţi-vă neîncetat” (I Tes. 5, 17). Părinţii trezvitori spun: “Dacă eşti teolog, te vei ruga cum trebuie, iar dacă te rogi cum trebuie, eşti teolog”. Într-adevăr, Părinţii trezvitori ai pustiei ne învaţă că prin felurite moduri de asceză, practica virtuţilor, contemplaţie, filozofia spirituală şi morală a trezviei şi prin rugăciune, mintea omului este curăţită, iluminată şi desăvârşită şi, ca atare, dobândeşte darul teologiei – nu teologia academică pe care o posedă teologii din universităţi, ci teologia care se revarsă din dumnezeiescul izvor din care râuri de adevărată, divină teologie curg din abundenţă. Sfinţii Părinţi trezvitori spun că o minte care a încetat să-L contemple pe Dumnezeu devine fie trupească, fie sălbatică.

Dar invers, prin rugăciune şi, mai ales, prin rugăciunea minţii, mintea devine dumnezeiască şi este luminată de o strălucire divină. Mântuirea omului depinde de rugăciune, căci aceasta îl uneşte cu Dumnezeu şi îl apropie de el. Când el este aproape de Dumnezeu, este firesc ca el să nu devieze de la calea morală, deoarece dă atenţie fiecărui pas pe care-l face. Oricum, în ciuda acestei atenţii, diavolul nu încetează niciodată să ne aţâţe, pentru a ne afla într-un moment de slăbiciune şi în felul acesta să ne tragă pe drumul lui, care întotdeauna coboară abrupt spre întuneric. Din această pricină, iubiţii mei copii, este o obligaţie, o cerinţă indispensabilă ca întotdeauna să fim înarmaţi cu rugăciunea neîncetată a prea dulcelui nostru Iisus.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 276)