Dacă ni se va întâmpla nouă cândva a ne osteni puţin pentru Domnul, sau şi mai presus de putere, să nu cârtim, căci cel ce cârteşte se arată pe sine că nu dintru a sa bună voinţă lucrează. Dar tu, ca un înţelept, nu te certa cu fraţii cei mai leneşi, nici nu râvni pe cei ce nu petrec întru frica lui Dumnezeu, ştiind cu dinadinsul că cel ce cade pe sine se zdrobeşte, iar cel ce biruieşte se încununează. Însă nici nu te certa cu fratele tău, că nu ştii dacă nu cumva vreo patimă îl supără pe el, pe care tu n-o cunoşti şi pentru aceasta nu poate suferi. Ci se cuvine mai vârtos a pătimi cu el şi a-l mângâia şi a nu-l necăji, ca un nemilostiv. Tu nevoieşte-te, ştiind bine pentru cine ai plecat din lume. Că, iată, acum îţi stă înainte vreme potrivită de a aduna bogăţie nepieritoare, prin slujba şi aducerea de roadă către fraţi.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 108)