Dumnezeu zice: „voi pierde pe toți cei ce lucrează fărădelegea”. Dar îngenunchează sfinții și zic: „Și noi suntem păcătoși, iartă-ne, Doamne al nostru, și se oprește urgia lui Dumnezeu.

Dacă îți spovedești păcatele tale, va pierde diavolul păcatele și să vrea nu poate spune nimic. Se dezleagă păcatele, adică le iartă Dumnezeu. Dar să te spovedești curat, nu să te spovedești și să nu ieși din ale tale. Așa spun cei ce viclenesc. „Cei ce viclenesc vor pieri”, zice. Să te spovedești cu sinceritate. Gândește-te că le spui lui Hristos.

Să spunem rugăciunea, aceasta alungă ispita. Atunci satana e neputincios. Rugăciunea îl roade ca rindeaua, îl distruge. Ne luptă vrăjmașul, când îngăduie Dumnezeu. Și atât cât trăim, până va ieși sufletul nostru să îl războim și noi. Atunci când îl vom birui și nu facem voia lui ne va lua la dreapta Lui Dumnezeu, în Împărăția Lui.

Mare lucru avem, „Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă”. Rugăciunea le are pe toate: Și mântuirea sufletului și sănătatea trupeascăși luminare și mulțumire. Să zicem rugăciunea”.

Rugăciunea fără împrăștiere este a celor desăvârșiți. Călugărul să facă 33 de metaniere de 100 pentru slujba lui. Lasă să-l ispitească cu gânduri diavolul. El să-și adune mintea lui.

Dumnezeu vrea smerenie. Câte virtuți am lucra și ne întreabă cum merge viața duhovnicească să spunem că suntem robi netrebnici. Dacă spui că ești bine în viața duhovnicească ai pierdut toate. Este mândrie. De aceea spune la Ceasuri „Nu voi locui în casa celor mândri”.

În numele lui Iisus taberele demonilor se zdrobesc. La numele lui Iisus la a doua venire tot genunchiul se va pleca. Câțiva rătăciți zic: „La ce ne vom închina, la nume?” Sfântul Apostol Pavel vrea să spună că ne vom închina lui Hristos nu numelui. Nu Se desparte Hristos de numele Lui, Același este. Cu numele Lui Apostolii făceau minuni.

Mare lucru este rugăciunea lui Iisus. De fiecare dată când spunem Doamne Iisuse Hristoase ... este ca și cum am spune: Pomenește-mă Doamne întru împărăția Ta

De când am pățit-o de câteva ori de la voia mea și am văzut că gheronda are dreptate, mai apoi am băgat la cap. De atunci nici nu mă mai gândeam ce voi face. Ceea ce spunea gheronda. Nimic nu gândeam. „Fă, părinte cutare lucru”, îmi zicea, „fie binecuvântat”. „Du-te, părinte, acolo”, „fie binecuvântat”. Ca ucenic nu aveam gură, numai urechi. Îmi zicea gheronda ceva și imediat alergam să fac porunca lui gheronda. De atunci am primit mult har. Când am început să nu mai contrazic pe gheronda, ba încă și pe frați, mă vizita harul adeseori. Eram inundat de har făcând ascultare.