Acolo unde există smerenie se află și înțelegere, îndelungă-răbdare, îngăduință, iubire, iar cel care iubește toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă (I Corinteni 13, 7). Cu un asemenea „material” de îngăduință în inima ta, oriunde ai fi, oricât de aspru s-ar purta cu tine oamenii, tu îi vei răbda și îi vei iubi. „Inima mea are numai intrări și deloc ieșiri”, spunea fericitul părinte Epifanie Teodoropulos.

„Dacă te smerești pe tine, vei avea odihnă oriunde te-ai găsi”, găsim în Pateric, la Avva Pimen, 81. Adică, dacă ai putea să viețuiești pașnic, fără certuri și scandal, într-o familie, într-o mănăstire, într-o societate, aceasta ține numai de tine și de „materialul” pe care-l ai în inimă, și nu de cum se vor purta oamenii care te înconjoară.

Amintiți-vă de Sfântul Martir Haralambie (secolul al III-lea), de ceea ce a pătimit din partea călăilor săi idolatri! L-au dezbrăcat și i-au sfâșiat trupul cu săbiile. I-au bătut cuie în trup, l-au străpuns în piept cu vergi de fier, i-au așezat capul pe piatră, i-au spart fălcile, i-au pus căpăstru în gură și l-au târât prin tot ținutul, umilindu-l. Au ajuns și să-l jupoaie de viu. Cu toate aceste lucruri înfricoșătoare și nemaiîntâlnite pe care le-a suferit, el a rămas netulburat, senin, mulțumindu-le călăilor săi: „Fraților, vă mulțumesc că îmi chinuiți trupul, pentru că astfel sufletul meu se va bucura în veacul viitor!”.

Dacă pacea sufletului său ar fi ținut de comportamentul călăilor, atunci purtarea lor barbară ar fi trebuit să-l facă să turbeze de nervi. El avea însă nervii de oțel, era plin de iubire și smerenie (în timp ce noi suntem plini de egoism, și de aceea cedăm), și astfel toate lucrurile înfricoșătoare pe care le-a suferit i se păreau mângâieri. „Deci să nu atârnăm pacea inimii noastre de ceilalți, lucru pe care nu putem să-l cercetăm [...] această pace ține exclusiv de noi înșine [...] să ne îngrijim să ștergem patimile și să ne îndreptăm cugetul. Și, dacă reușim aceasta, atunci vom viețui mai ușor, nu doar cu oamenii, ci și cu fiarele sălbatice, conform cuvântului sfânt, care zice: căci vei avea legământ cu pietrele câmpului și fiara sălbatică va trăi cu tine în pace (Iov 5, 23)” (Avva Casian).

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuți și cu ceilalți, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2011, pp. 88-90)