Cel Dorit a venit și va veni din nou, și totuși voi întrebați: „Cine ne va dovedi că El este Dumnezeu?”.

Eu vă voi întreba, frații mei sumbri, iar voi să răspundeți la ceea ce vă întreb: „Dacă voi L-ați face pe Dumnezeu să vină pe pământ, sub ce formă ați dori să-L vedeți?”.

„Noi am vrea să-L vedem ca pe un principe nespus de frumos; nu trufaș, ci blând ca un miel; pe cineva care să vină sub acoperișul nostru, să mănânce și să bea cu noi, și să împartă totul în comun cu noi, în afara slăbiciunilor și a păcatelor noastre.”

Atunci eu vă spun: „Voi înșivă ați dovedit deja că Dumnezeu a fost printre noi”.

„Noi am vrea să-L vedem ca om, deși El Se poate descoperi pe Sine sub orice chip trupesc. Atunci când grăiește, El trebuie să grăiască cu putere, așa cum nici un om n-a mai grăit vreodată. Când El umblă prin această lume, El să nu umble ca un famen sau ca un rob, ci ca un Domn. Apa și vânturile trebuie să asculte de El, oamenii trebuie să-L urmeze, duhurile cele rele trebuie să fugă de El. El trebuie să-i îngrijească pe oameni zi de zi: să-i mângâie pe cei care jelesc, să-i tămăduiască pe cei bolnavi, să-i învieze pe cei morți. Noi ne-am dori un astfel de Dumnezeu printre noi.”

Atunci eu vă spun: „Voi înșivă ați dovedit că Dumnezeu a fost printre noi” [...]. Cel Dorit a venit printre oameni în orice chip și L-ar fi putut dori oamenii, și chiar mai bun, mai puternic, mai frumos decât atât, și totuși chiar și-atunci oamenii au spus: „Cine ne va dovedi că Acesta este Dumnezeu?” [...].

Dacă tu însuți nu-ți dovedești ție aceasta, nimeni nu ți-o va dovedi vreodată. Dacă viața ta veșnică nu ți-L dovedește, atunci moartea ta veșnică o va face.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida și Jicea, Rugăciuni pe malul lacului, traducere din limba engleză de Paul Bălan, Editura Anestis, 2006, pp. 205-207)