Un călugăr din Sfântul Munte Athos m-a întrebat dacă știu ce trebuie să facă un părinte pentru copiii săi. I-am dat vreo zece răspunsuri: că trebuie să le asigure un trai decent, să petreacă mai mult timp liber cu ei, să-i educe pentru a fi cât mai civilizați, să ajute și alți oameni, ș.a.

Călugărul mi-a spus că este suficient doar un singur lucru: să-L așezi în inima copilului tău pe Iisus Hristos!

Banii, casele, mașinile pot dispărea, bolile, dezamăgirile, răutățile oamenilor vor veni şi acelea mai devreme sau mai târziu în viața copilului mare, dar avându-L pe Iisus Hristos în inimă, acel copil nu va deznădăjdui, nu va cădea în depresie, apoi în patima alcoolului, a drogurilor, a gândului sinucigaș.

Suntem diferiți între noi mai ales prin felul în care noi, oamenii, ne raportăm la durere. Un om care Îl are pe Hristos în suflet nu va capitula în fața răului sau a durerii. Niciodată! Va nădăjdui în Dumnezeu și va birui! Niciodată nu este prea târziu să-L pui în inima copilului tău pe Hristos!