„Iubirea să fie fără de fățărnicie”, zice Apostolul Pavel. Dacă ai astfel de iubire, nu-ți vei da seama de cheltuiala banilor, nici de truda trupurilor, nici de oboseala cuvintelor, nici de sudoare și de slujire, ci le vei răbda pe toate cu bărbăție, fie cu trupul, fie prin bani, fie prin cuvânt, sau cu orice altceva cu care trebuie să-ți ajuți aproapele. Așa cum nu este nevoie numai de dăruirea de bunătăți, ci și de dăruirea de mărinimie, nici numai de ocrotire, ci și de ocrotire cu dăruire, nici numai de milostenie, ci și de milostenie făcută cu bucurie, tot așa nu este nevoie numai de iubire, ci și de iubire fără de fățărnicie. Pentru că și aceasta este iubire, și dacă se face acest lucru, toate vor urma, așa cum cel care miluiește o face cu bucurie, fiindcă îi dăruiește propriei persoane. Și acela care vine în sprijin, sprijinește cu dăruire, pentru că pe sine se ajută. Și acela care dă ceva, o face cu generozitate, fiindcă dăruiește propriei persoane (din Omilia a 22-a la Epistola către Romani).

Iubire înseamnă nu numai cuvinte, sau simple cuvântări, ci ajutorul față de cineva și dovadă prin lucruri. Când cineva luptă împotriva sărăciei pentru alții, ajutându-i pe săraci, îndepărtând primejdiile, sprijinindu-i pe cei ce se află într-o grea poziție, plânge împreună cu cei care plâng, se bu­cură cu cei ce se bucură, toate acestea sunt o caracteristică a iubirii (din Omilia a 8-a la Epistola către Romani).

Există mulți care iubesc cu gândirea lor, dar care nu întind mâna pentru ajutor (din Omilia a 22-a la Epistola către Romani).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese. Volumul I, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ieromonah Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, pp. 30-31)