Dermatita de contact apare în urma a două mecanisme: ortoergic şi alergic. Forma ortoergică este produsă de iritanţi chimici (acizi şi alcalini puternici, răşini, veninuri de insecte), iar dermatita de contact alergică apare numai la acei bebeluşi care au fost sensibilizaţi la anumite substanţe.

Dermatita de contact ortoergică are, de regulă, o simptomatologie acută, fiind limitată la locul de contact, manifestându-se printr-o erupţie veziculoasă sau chiar buloasă. Leziunile se pot însoţi de prurit (mâncărime), usturime sau senzaţii de arsuri. Această formă de dermatită are o evoluţie favorabilă, leziunile putând ceda chiar spontan, după suprimarea contactului cu substanţa respectivă. După vindecare, pielea rămâne sensibilă mai multă vreme, putând să apară recidive la un contact ulterior, chiar la concentraţii scăzute ale unor substanţe chimice, care, în mod obişnuit, nu provoacă dermatită.

Dermatita de contact alergică se caracterizează printr-o erupţie iniţial eritematoasă, care devine, treptat, veziculoasă şi, ulterior, zemuindă şi foarte pruriginoasă (provoacă mâncărime), fiind iniţial localizată în regiunea de contact cu substanţa sensibilizantă. Ulterior, se extinde spre zonele învecinate. Această formă de dermatită se întâlneşte rar la copiii mici, apărând, de obicei, la cei mari şi în special la copiii predispuşi, în urma unor contacte repetate cu substanţe alergizante (detergenţi, materiale plastice, substanţe medicamentoase dezinfectante, mai rar plante, pielărie, metale).

La sugari se evidenţiază forme particulare ale dermatitei de contact. Dermatita de contact peribucal (în zona gurii) se poate extinde spre bărbie, obraji, şi survine în urma contactului cu laptele supt,  regurgitaţiile alimentare sau cu saliva scursă.

O formă specială de dermatită de contact este cea de scutec. Este o dermatită iritativă, care apare între a 3-a şi a 12-a săptămână de viaţă. Din punct de vedere clinic, debutează printr-un eritem difuz, la nivelul regiunii perioneo-fesiere şi genitale, care se pot extinde spre regiunea inghinală, rădăcina coapselor şi abdomen. Neîngrijite, acestea devin erozive şi zemuinde, iar mirosul de amoniac orientează medicul spre diagnosticul de dermatită de scutec.

Complicaţiile apar atunci când această dermatită nu este diagnosticată şi tratată corespunzător şi se prezintă sub forma colonizării leziunilor cu candida sau germeni microbieni.

Afecţiunea netratată se prelungeşte până la suprimarea scutecelor.

Dermatita de contact este potenţată de excesul de umiditate, frecarea prea energică a pielii cu ocazia băii zilnice, dar şi de săpunurile utilizate, care îndepărtează filmul acid fiziologic al tegumentelor.