Cărturarii și fariseii, lipsiți de iubire, dar plini de răutate și vicleșug, le pregăteau pe toate în jurul lui Hristos, de aceea L-au vânat până la moarte. Hristos le-a dat pe față fățărnicia și îi numea morminte văruite, care înăuntru sunt murdare, dar afară strălucesc, ca să înșele lumea. Le-a strigat acele înspăimântătoare cuvinte: „Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici! În timp ce sunteți orbi, nebuni, nedrepți” (Matei 23, 13-27) vă arătați lumii ca îndrumători dulci la vorbă, fățarnicilor! Hristos a slobozit acuzații grave împotriva lor, pentru că erau și au rămas o tagmă de oameni destrăbălați și ucigași, potrivnici lui Hristos, Bisericii Sale și Adevărului dumnezeiesc, în timp ce Dumnezeu le-a făcut binefaceri de veacuri, în special neamului lor, și i-a chemat ca luminătorii lumii. Tocmai de aceea îi și înfiera.

Cel care vrea să fie creștin adevărat trebuie să stea departe de aceștia, de gândirea lor. Din nefericire, sunt o mulțime dintre aceștia printre noi! Adică și astăzi există printre creștini mulți farisei. Înfricoșător! Și își fac apariția de obicei cu postiri, rugăciuni și cruci mari, cuvinte multe și rugăciuni lipsite de iubire dumnezeiască, fără virtute și sfințenie adevărată. De aceea, prin ei se defaimă numele lui Hristos (Romani 2, 24) și pleacă oamenii departe de creștinism, de Biserică. Fariseii, și atunci ca și acum, sunt, din nefericire, oameni „religioși”. Își fac exact datoria religioasă, precum ceilalți oameni ai altor religii. Nu au însă nicio legătură cu Biserica lui Hristos, care recomandă iubirea adevărată până la jertfă. Deci, una este să fii om religios (fariseu) și alta mădular al Bisericii, caracterizat prin smerenie, iubire, adevăr, libertate și niciodată fățărnicie. Cu certitudine, Dumnezeu îi primește pe toți cei care se pocăiesc, îi iartă și îi arată chiar și Sfinți, dar cărturarii și fariseii rămân neiertați, pentru că niciodată nu se pocăiesc și nu cer iertare. De aceea trăiesc și vor viețui în iadul lor cât timp vor fi nepocăiți.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumenița, 2007, pp. 107-108)