Atenția noastră este bolnavă, este împrăștiată. Avem nevoie să o vindecăm, să o cultivăm. Altfel, ne putem ruga mult, dar fără nici un folos. Unul din motivele pentru care nu ne bucurăm în rugăciune este că o începem prost. La Sfânta Liturghie învățăm începutul bun: „Cu pace să ne rugăm!”. Da, cu pace să ne rugăm. Și dacă nu avem pace s-o cerem de la Dumnezeu pentru că e primul dar pe care ni-l dă Duhul Său Cel Sfânt. Prin acest dar ieșim din vâltoarea simțămintelor, emoțiilor și gândurilor noastre și intrăm în pacea duhului nostru. Să o cerem înainte de orice rugăciune sau slujire a Domnului: „Doamne, dă-mi pacea Ta!”. Ne ajută mult și o bună așezare a trupului într-o poziție adecvată rugăciunii care ne ajută să stăm liniștiți și cu drag înaintea Domnului.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 24)