Nu trebuie să judecăm pe nimeni, chiar dacă l-am vedea cu ochii noştri greşind sau petrecând în continuă călcare a poruncilor lui Dumnezeu, după cuvântul Scripturii care zice: Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi (Matei 7, 1) şi iarăşi: Tu cine eşti de judeci pe sluga străină? Domnului său stă sau cade şi va sta, că puternic este a-l ţine pe el (Romani 14, 4). Cu mult mai bine este însă să ne amintim totdeauna de cuvintele Apostolului: Cui i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă (I Corinteni 10, 12).

Fiindcă nu se ştie cât vom putea rămâne şi noi în fapta cea bună, după cum spune prorocul cel ce s-a învăţat din însăşi pătimirea lui: Iar eu am zis întru fericirea mea: nu mă voi clătina în veac. Dar ţi-ai întors faţa Ta şi m-am tulburat (Psalmi 29, 6-7).

Domnul ne-a poruncit să purtăm duşmănie numai asupra şarpelui, adică împotriva aceluia care dintru început a înşelat pe om şi l-a izgonit din locul fericirii, adică din Rai, împotriva ucigătorului de oameni diavol.

Ne-a poruncit, de asemenea, să purtăm duşmănie şi împotriva madianiţilor, adică împotriva duhurilor celor necurate ale desfrânării, ca şi împotriva tuturor faptelor ruşinoase din care se nasc în inimă cugete necurate şi întinate.

(Sfântul Serafim de Sarov, Viața, nevoințele și învățăturile, Ediția 3, Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2010, p. 385-386)