De ce viața noastră e atât de săracă în ceea ce privește bucuriile cele adevărate? Pentru că relațiile dintre oameni sunt extrem de reci, pentru că vecinii se «mănâncă» între ei, pentru că între rudele de sânge, chiar între frați și surori, dragostea s-a răcit. Unde se deschid ferestrele sufletului pentru soarele iubirii frățești, acolo pătrunde bucuria cea plină de căldură.

Sfântul Tihon de Zadonsk spune: „Tu vezi că o sobă caldă încălzește pe toți cei care vin în jurul ei. Tot astfel este și omul cel plin de dragoste, a cărui inimă este cuprinsă de dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Cu căldura dragostei sale, el încălzește pe toți cei care au părtășie cu el. Și, precum soba împarte din căldura ei celor ce au nevoie de aceasta, tot astfel și el împarte fraților aflați în nevoi din dumnezeieștile bunătăți, ca de pildă: pe unul îl îmbracă, pe altul îl duce în casa lui și îi slujește, pe altul îl ajută la boală…, iar pe altul îl mângâie în întristare. Într-un cuvânt, întinde mâna oricui și ajută cu ce poate. Toate acestea le săvârșește căldura iubirii lui creștine”.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Dragostea – Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, București, 2007, pp. 173-174)