De la Sfânta Cuvioasă Sofia, la prințesa animată Sofia I
Cum, nu o cunoașteți încă pe Sofia I, prințesa minunată din desenele animate? Fetița care, peste noapte, a îmbrăcat purpura regală și diadema împărătească? Nu este o întrebare de care să vă rușinați, dacă răspunsul dumneavoastră nu este unul afirmativ. Este, însă, un motiv de mândrie și de încântare dacă o știți deja pe Sofia sau dacă vă propuneți să o cunoașeți. Din mulțimea desenelor animate care rulează în fața copiilor noștri, Sofia I este o creație care propune un altfel de model – un model foarte apropiat cu cel al Sfintei Sofia, o Cuvioasă a Bisericii, pomenită în Sinaxarul Ortodox în ziua de 4 iunie.
Cum, nu o cunoașteți încă pe Sofia I, prințesa minunată din desenele animate? Fetița care, peste noapte, a îmbrăcat purpura regală și diadema împărătească? Nu este o întrebare de care să vă rușinați, dacă răspunsul dumneavoastră nu este unul afirmativ. Este, însă, un motiv de mândrie și de încântare dacă o știți deja pe Sofia sau dacă vă propuneți să o cunoașeți. Din mulțimea desenelor animate care rulează în fața copiilor noștri, Sofia I este o creație care propune un altfel de model – un model foarte apropiat cu cel al Sfintei Sofia, o Cuvioasă a Bisericii, pomenită în Sinaxarul Ortodox în ziua de 4 iunie.
Nu cred că există domnișoară de vârsta grădiniței care să nu viseze la rochia mov, la amuleta magică, la prietenia iepurașului Trifoi și a stolului de păsărele. Nu cred că există domnișoară care să nu se viseze prințesa Sofia – un personaj relativ nou din desenele animate care, după un întreg șir de seriale pentru copii, marcate de violență și obscenitate, propune, în sfârșit, un model pozitiv.
Sofia este o fetiță din popor, devenită prințesă peste noapte, după căsătoria mamei sale cu regele Roland, din țara Misteriei. Nimic nou, până acum. Ne-am aștepta, însă, ca viața și atitudinea ei să se schimbe complet. Dar, Sofia nu este așa. Deși prințesă, ea continuă să se manifeste ca un copil obișnuit. Nu și-a uitat prietenii, se poartă frumos cu membrii familiei regale, dar și cu servitorii, caută să împace și să mulțumească pe toată lumea. Demonstrează, prin felul ei de-a fi, că este simplu să fii prințesă, o fetiță ca toate celelalte. Din câte face și prin câte trece Sofia, un singur lucru lasă în urmă – bucurie. Pentru că aceasta este deviza micuței în mov – să răspândească bucurie și lumină.
În orice încurcătură ar fi, oricât de supărat ar fi regele și oricât de înverșunat ar fi domnul Cedric - cel care vrea să pună mâna pe amuleta Sofiei și prin ea, să stăpânească regatul – prințesa reușește să aducă zâmbet și să îmbuneze orice suflet. E adevărat că desenele, per total, au și minusuri, părți ce nu sunt tocmai ortodoxe – cum ar fi prezența unui vrăjitor, a magiei și a unor animale care vorbesc. Cu toate acestea, mesajul general este unul pozitiv, inocent și de plămădit sufletele micuților, mai ales în comparație cu alte programe tv care ne „hrănesc”, în general, copiii.
Și, totuși, care este legătura dintre Sfânta Cuvioasă Sofia și micuța animată?, ne putem întreba.
Dacă suntem un pic atenți la viața sfintei, găsim aceeași deviză, ca și la personajul de poveste: să lași în urmă bucurie, indiferent de contextul social și economic al vremii. Sfânta Sofia a trăit în timpuri grele pentru Biserică. Mamă a şase copii, cu griji, nevoi, necazuri, lipsuri – cu toate câte înfruntă o familie și astăzi. Însă mai presus de toate, sfânta a știut să fie mamă și pentru alții. Povestește Sinaxarul că și-a vândut din tot ceea ce avea, chiar dacă nu era prea mult nici pentru ea, pentru a ajuta pe orfani, pe văduve și pe cei asupriți. În acest fel, hrana ei cea de toate zilele era compusă doar din pâine și apă!
Dincolo de realitatea istorică a Sfintei Sofia, avem de-a face cu două personaje ce au în comun bucuria pe care o oferă celor din jur. Și un nume frumos, de care fetițele nici nu au cum să nu fie fericite, dacă îl poartă! Ghidați după viața Cuvioasei Sofia și cu doze mici din prințesa Sofia, alături de părinți, copiii zilelor noastre pot crește frumos și pot învăța să facă diferența între exemplele care îi ajută în viață și cele care nu fac decât să păteze și să distrugă suflete.