Cel ce pe sine se cunoaşte în destul, se dispreţuieşte şi nu se lasă măgulit, câtuşi de puţin, de laudele oamenilor. Înfrânează-ţi dorinţa prea vie de a cunoaşte că nu vei afla în aceasta decât o mare risipire şi tot pe atâta înşelare. Celor care ştiu multe, lesne le vine să pară şi să treacă drept îndemânatici. Cu cât vei cunoaşte mai mult şi mai bine, cu atât vei fi judecat mai aspru, de nu vei trăi mai cu sfinţenie. Oricât de înzestrat ai fi şi oricâtă ştiinţă ai avea să nu-ţi faci din ele temeiuri de îngâmfare, ci mai întâi de toate teme-te din pricina luminilor ce ţi-a fost dăruite.

Nebun întru totul este cel care are alte gânduri decât acelea privitoare la mântuirea sa. Mulţimea cuvintelor nu îndestulează deloc sufletul, ci numai o viaţă sfântă şi un cuget curat dau potolire duhului şi o mare încredere în a grăi lui Dumnezeu. Placă-ţi să trăieşti necunoscut şi să te socoteşti drept nimica. Ştiinţa cea mai înaltă şi cea mai folositoare iat-o: să te cunoşti deplin şi să te dispreţuieşti pe tine însuţi.

A nu te crede lucru mare şi a cugeta că alţii sunt mai de seamă decât tine, e o mare înţelepciune şi mare desăvârşire. Fie de-ai vedea pe fratele tău săvârşind pe faţă greşeală, fie chiar una foarte grea - nu cugeta, cu toate acestea, că ai fi tu mai bun ca el, căci nu ştii câtă vreme vei mai fi statornic în cele bune. Toţi suntem şubrezi, dar crede că nimeni nu-i mai şubred ca tine. Trufia l-a pierdut pe om, însă smerenia îl ridică şi-l aşează din nou în împăcarea cu Dumnezeu.

Meritul omului în faţa lui Dumnezeu nu stă în ceea ce ştie ci în ceea ce face. Ştiinţa fără fapte nu-l va acoperi deloc la judecata cea mare, ci mai degrabă îl va împovăra. Ştiinţa purcede şi ea de la Dumnezeu, dar în ea se ascunde o mare capcană şi o mare ispită. Ea adesea umflă, zice Apostolul, hrăneşte trufia, insuflă o tainică iubire de sine, iubire ticăloasă şi nebunească totodată. Să nu uităm niciodată că nimic suntem şi că drept bogăţie a noastră avem numai păcatul.

(Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia și copiii născuți în lanțuri, Editura Credința strămoșească, p. 204-205)