De-ţi judeci fratele, e mare primejdia să cazi în acelaşi păcat, după cum spun Părinţii. Astfel, un bărbat sfânt a văzut pe cineva păcătuind şi, lăcrimând cu amar, şi-a zis: „Acesta astăzi a greşit, iar eu mâine neîndoielnic voi greşi!” Gândul că eşti şi tu supus greşelii, spune Sfântul Ioan Scărarul, e marele leac împotriva osândirii şi clevetirii. „Să nu te sfieşti niciodată de cel ce cleveteşte pe aproapele în faţa ta. Mai degrabă zi către el: „Încetează, frate! Eu în fiecare zi fac lucruri mai rele ca el, şi cum l-aş putea osândi pe el?” Prin aceasta, îndoit folos vei avea: cu un singur leac te vei vindeca şi pe tine, şi pe fratele tău”. Pe lângă astfel de cugete, mai e nevoie şi de o necontenită silinţă de a înfrâna în noi tot ce ne mână spre clevetire şi judecată.

(Jean-Claude Larchet, Despre iubirea creştină, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, p. 104)