Vorbim despre „iubirea ce nu poate fi înlocuită cu nimic, dar care înlocuiește totul”.

Cuvântul „iubire”, din păcate, este folosit prea des, cam fără consistență; știm că în Vechiul Testament numele Domnului Dumnezeu nu era pronunțat și tot așa, în Noul Testament, ar trebui cu multă grijă să pronunțăm acest cuvânt. Asta datorită unui text pe care Sfântul Ioan Evanghelistul ni-l transmite nouă, și anume: „Dumnezeu este iubire”. Deci numele lui Dumnezeu este iubire. Sf. Ioan a spus așa, iar când a depășit suta de ani, a avut greutate să se exprime și atunci apostolul pronunța numai „iubire”, (așa a trecut la Domnul, pronunțând cuvântul „iubire”). Noi spunem cam des „te iubesc” și încă mai des vorbim de iubirea lui Dumnezeu și mai des avem tendința să credem că iubirea lui Dumnezeu covârșește totul. Ei bine, așa este, în virtutea bunătății lui Dumnezeu, dar în virtutea dreptății Lui, să știm că această iubire nu numai încălzește, ci poate și arde.