Este foarte greu să deosebim gândurile care se nasc în inima noastră sub influienţa vrăjmaşului. Vom putea dobândi acest dar, progresiv, prin asceză, printr-o luptă împotriva patimilor pe care noi, copiii lui Adam, le posedăm. Treptat, vom începe astfel să deosebim, să simţim că acel gând sau acea mişcare a sufletului, nu este de la Dumnezeu, ci de la vrăjmaş. Nu prin meditaţie dobândim aceasta, ci  printr-un sentiment, o intuiţie imediată, extrem de subtilă şi dificil de demonstrat, care este întotdeauna rezultatul unor ani îndelungaţi de asceză.

După Sfântul Isaac Sirul şi părintele nostru Siluan, deosebirea gândurilor este condiţionată, de asemenea, de modul în care Duhul Sfânt acţionează în inimă, de experienţa pe care o avem de la har şi de atacurile demonice. Diminuarea sau pierderea harului este semnul că am primit un gând de la diavol. În schimb, un gând vine de la Dumnezeu, de la un înger sau de la Duhul Sfânt când ne umple de bucurie şi ne aduce o pace nespusă în suflet.

Cel mai bine este să nu dăm atenţie gândurilor şi să ne cufundăm în rugăciune, să vorbim cu Dumnezeu prin rugăciunea noastră.

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, pp. 36-37)