Cât de frumos, cât de plăcut, cât de plin de har este chipul celui ce nădăjduiește în Dumnezeu, Cel ce mântuiește[1], în Dumnezeul îndurărilor[2], în Dumnezeul milei[3], în bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeu[4]!

Fericit cu adevărat este omul care nădăjduiește în Domnul![5] Domnul este ajutorul lui și nu se va teme de ce-i va face lui omul[6]. Nădăjduiește în Domnul[7] și face cele mai bune[8], și toată nădejdea lui în El și-o pune și Lui se mărturisește din toată inima lui[9]. El este lauda lui și El este Dumnezeul lui[10], și pe El Îl cheamă ziua și noaptea[11]. Gura lui trimite minunată laudă către Dumnezeu[12], iar buzele lui, mai dulci ca mierea și fagurele sunt deschise spre lauda lui Dumnezeu[13], iar limba lui, plină de har, se mișcă spre doxologia lui Dumnezeu. Inima lui gata Îl cheamă pe Domnul[14], iar cugetul lui este gata să se înalțe către El. Sufletul lui s-a lipit de El, și dreapta Domnului îl va sprijini pe el[15]. În Domnul se va lăuda sufletul lui[16]. Cere și primește de la Dumnezeu plinire cererilor inimii lui, cere și află cele cerute de el, bate și se deschid lui ușile milei[17].

Cel ce nădăjduiește în Domnul se odihnește la apa odihnei[18], iar Domnul îi dă lui milele Lui cele bogate[19]. Dreapta Domnului îndreaptă pașii lui și degetul Domnului îl povățuiește pe el în cărările lui[20].

Cel ce nădăjduiește în Domnul nu se abate. Nădejdea lui este plină de nemurire[21]. Domnul este nădejdea lui[22] și El este dorirea lui cea mai înaltă[23]. Inima lui suspină toată ziua după El. „Doamne, nu zăbovi[24], scoală[25], grăbește[26], vino[27] și izbăvește din nevoi sufletul meu[28], scoate din temniță sufletul meu[29]! Lăuda-Te-voi,  Doamne, din toată inima mea[30], întru numele Tău mărturisi-voi cuvintele gurii mele.

Cel ce nădăjduiește în Domnul binecuvintează pe Cel Preaînalt, care îl izbăvește pe el și sfințește numele cel sfânt al Lui. Nădăjduiește să vadă slava Domnului. Dorește să vadă fața Domnului și din adâncul inimii strigă către El: „Doamne, când voi veni și mă voi arăta feței Tale?”[31].

Cel ce nădăjduiește în Domnul Îl cheamă pe Cel Preaînalt să vină la locașul cel sfânt al Lui[32] să cerce minunile Lui[33]. Și Domnul va auzi glasul rugăciunii lui[34].

Cel ce nădăjduiește în Domnul se bucură de cea mai adâncă pace, seninătatea domnește peste inima lui, cea mai deplină liniște împărățește în sufletul lui. Domnul este ajutorul lui, de cine se va teme[35]. Domnul este ajutorul lui, de cine se va înfricoșa?[36] De se va ridica împotriva lui război, nu se va înfricoșa inima lui că în Domnul nădăjduiește[37]. Dacă îl prigonesc pe el cei răi, nu se teme, că Domnul îl va apăra pe el[38]. Nu în arcul lui[39], nici în tolba lui nu nădăjduiește[40], nici nu își pune în sabia lui nădejdea mântuirii lui[41], ci în Domnul Dumnezeul lui care poate să-l mântuiască din mâinile celor ce luptă împotriva lui[42], din cursa păcătosului[43] și de furtună[44]. S-a încrezut în dreapta Domnului și în brațul Lui cel înalt și Domnul îl va mântui pe el[45].

Cel ce nădăjduiește în Domnul străbate liniștit arena vieții lui și încheie fără grijă drumul vieții lui. Lucrează fără încetare ceea ce este bine, plăcut și desăvârșit[46], iar faptele lui le binecuvintează Dumnezeu. Seamănă din belșug și primește înmulțit roadele ostenelilor lui[47]. Își pune încrederea în Domnul și nu se pierde cu firea în fața ispitelor care-l înconjoară[48]. Încercat fiind, nu se leapădă, ci nădăjduiește, fiindcă Dumnezeu găsește o cale de scăpare și din cele cu neputință[49]. În duhul credinței primește nădejdea dreptății.

Cel ce nădăjduiește în Domnul nu își pune nădejdea în bani, nici pe stăpânirea puterii lui, ci se sprijină pe ajutorul de la Dumnezeu[50].

Cel ce nădăjduiește în Domnul, plin de credință și dragoste față de Dumnezeu, are îndrăznire în conștiința lui cea bună și se arată cu fiască îndrăznire înaintea Tatălui ceresc și îl roagă pe El să vină Împărăția cerurilor și pe pământ și să se facă voia Lui pe pământ precum în cer[51].

Cel ce nădăjduiește în Domnul, cu totul dăruit Lui, își ridică inima către Însuși Bunul și Nemuritorul Dumnezeu și cere de la El cel mai înalt bine și nemurirea în Împărăția cerurilor și Dumnezeu îl ascultă pe el[52].

Fericit bărbatul care nădăjduiește în Domnul[53]!

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți, în curs de tiparire la Editura Doxologia)

[1]In. 12, 47; Rom. 5, 10; 10, 13; 1 Cor. 1, 21; 2 Tim. 1, 9.

[2]2 Regi, 24, 14; Ps. 50, 1; 68, 17; 118, 77, 156; Ieș. 34, 6; 2 Paralelip. 30, 9; Ps. 102, 8; 110, 4; 144, 8; Înțel. Sir. 2, 11. Rom. 12, 1; 2 Cor. 1, 3.

[3]Ps. 5, 8; 6, 5; 22, 6; 25, 3; 32, 22; 62, 4; 84, 8; 99, 5; 102, 11, 17; 129, 7. Înțel. Sir. 2, 7; Lc. 1, 50, 78; 2 Tim. 1, 18; 1 Petru, 1, 3; Iuda, 21.

[4]1 Regi, 29,6, 9, 10; Ps. 72, 1; 117, 1, 29; 134,3; 135, 1; Mt. 20, 15; Lc. 18, 19.

[5]Ps. 33, 9; 83, 13.

[6]Ps. 117, 6.

[7]Filip. 2, 19; 1 Tim. 4, 10; 5, 5; 1 Petru, 3, 5.

[8]Ps. 30, 19.

[9]Ps. 9,2.

[10]Deut. 10, 21.

[11]Ps. 1, 2. V. și 1 Tes. 3, 10 și 2 Tim. 1, 3. 

[12]Înțel. Sir. 15, 10.

[13]Cântarea Cântărilor, 4, 11; Ps. 118, 103.

[14]Ps. 56, 8.

[15]Ps. 62, 8.

[16]Ps. 33, 2.

[17]Mt. 7, 8; In. 16, 24; Lc. 11, 10.

[18]Ps. 22, 2.

[19]Neemia, 13, 22; Tob. 8, 16; Ps. 35, 8; 50, 3; 68, 14; 85, 13; 105, 7; Is. 54, 7; Plângeri Ier. 3, 32; Efes. 2, 4; 1 Petru, 1, 3.

[20]Ps. 16, 5.

[21]Înțel. Sol. 3, 4.

[22]Fc. 49, 10.

[23]V. sf. Grigorie Teologul, Epistola 178, PG 37, 293A. Cu privire la adjectivul verbal e)feto\j vezi și Sf. Dionisie Areopagitul Despre numele dumnezeiești, în B.R. Suchla, Corpus Dionysiacum i: Pseudo-Dionysius Areopagita. De divinis nominibus, [Patristischen Texte und Studien 33], de Gruyter, Berlin 1990, pp. 155 și 162.

[24]Ps. 69, 7.

[25]Numeri, 10, 35.

[26]Ps. 30, 2.

[27]Pilde, 1, 11; 7, 18; Cântarea Cânt. 2, 10; 13, 7; In. 4, 16.

[28]Ps. 6, 5; 114, 4; 119, 2.

[29]Ps. 141, 8.

[30]Ps. 9, 1.

[31]Ps. 41, 2.

[32]Ps. 72, 17.

[33]Înțel. Sir. 18, 6.

[34]Ps. 30, 24; 140, 1.

[35]Ps. 117, 6.

[36]Ps. 26, 2.

[37]Ps. 26, 6.

[38]Înțel. Sir. 2, 1-8; Înțel. Sol. 2, 18.

[39]Ps. 36, 15; 43, 7; 1 Regi, 2, 4; Is. 41, 2.

[40]Is. 49, 2.

[41]Ps. 43, 8.

[42]Ier. 45, 4.

[43]Ps. 118, 110; Ps. 34, 7; 140, 9.

[44]Ps. 106, 29.

[45]Deut. 5, 15; 6, 21; 7, 8.

[46]Rom. 12, 2.

[47]2 Cor. 9, 6.

[48]Ps. 21, 17; 117, 11.

[49]Ps. 27, 7; 29, 9; 39, 17-18; 62, 7-9; 117, 6, 7-9; Înțel. Sir. 51, 2; Is. 50, 7; Evr. 13, 6.

[50]Ps. 120, 2; 123, 8; Pilde, 21, 31; Ier. 16, 19; Evr. 4, 16.

[51]Aluzie evidentă la Rugăciunea domnească: Mt. 6, 9-10 și Lc. 11, 2-3.

[52]Ps. 31, 10-11; 32, 18; Mt. 6, 33; Lc. 12, 31; 18, 18; Rom. 14, 17.

[53]Ps. 33, 9; 83, 13.