Frecvent apar diverse infecţii cu bacili patogeni, enterococi, stafilococi şi streptococi, mai ales specii de Salmonella, Shigella şi Escherichia. În afară de bacterii pot acţiona virusuri, ciuperci sau paraziţi (lambliază, teniază), care pătrund în organism prin intermediul apei contaminate, a alimentelor sau mâinilor murdare. Microorganismele sunt vehiculate de anumiţi vectori (muşte, gândaci, şobolani etc).

Cauzele declanşării enterocolitelor sunt infecţioase, chimice, fizice sau toxice.

Frecvent, sunt legate de consumul unor alimente alterate sau netolerate de bolnav, mese copioase cu abuzuri de cărnuri şi grăsimi iritante, toxiinfecţii alimentare, administrare orală a unor medicamente chimice în exces (butazolidină, salicilaţi, inclusiv antibiotice) sau substanţe toxice cu arsen, fosfor, mercur şi toxinele unor ciuperci otrăvitoare. Mai pot interveni unele boli infecţioase (dizenterie, febră tifoidă, parazitoze) şi focare infecţioase interne (sinuzite, amigdalite, colecistite).
La fel de importante sunt carenţele vitaminice (B12 şi acid folic), masticaţie insuficientă, expunere la frig, schimbarea bruscă a climatului şi stările de tensiune psiho-afectivă.
Boala debutează brusc, la scurt timp după consumul unor alimente alterate sau a unor substanţe toxice.

Manifestările bolii depind de gradul de extindere a agentului infecţios şi de pierderile importante de apă şi săruri minerale, ca urmare a diareei şi a vărsăturilor.
Primele reacţii constau din dureri abdominale progresive, mai ales peri-ombilicale, datorate unor eroziuni superficiale, şi diaree explozivă, care poate să dureze câteva zile sau câteva săptămâni. Urmează alternanţa dintre diaree şi constipaţie, senzaţie de arsuri intense la anus şi o evoluţie rapidă spre dureri de cap, astenie, inapetenţă, sete, limbă uscată, ca semn de deshidratare, febră intensă, hipotermie şi frisoane.

Simptomele se complică cu greaţă, vărsături alimentare şi bilioase, balonări cu flatulenţă urât mirositoare, cianoză, hipotensiune, puls redus, ameţeli, răcirea extremităţilor, tendinţă de leşin, scaune repetate (5-20 pe zi), moi, cu mucus, puroi şi sânge, în funcţie de germenii patogeni care au acţionat. Mucoasa intestinului devine roşie, edematoasă şi acoperită cu mucus.

Evoluţia bolii este îndelungată, cu tulburări grave de maldigestie şi malabsorbţie care slăbesc mult organismul. Boala se poate vindeca spontan, dar, dacă nu este tratată corespunzător, se poate croniciza.

(Viață sănătoasă și tinerețe prelungită prin medicină naturistă, vol. 1)

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.