Frica de Dumnezeu este un sentiment sfânt care umple inima celui ce Îl cunoaște pe Dumnezeu în dumnezeieștile Lui proprietăți.

Frica de Dumnezeu se manifestă ca dragoste înaltă față de Dumnezeu, ca devotament față de Dumnezeu, ca slujire a Lui. Cel ce se teme de Dumnezeu Îl iubește pe El din toată inima lui, din toată puterea lui și din tot cugetul lui[1]. Inima lui s-a lipit de El[2] și cu numele Lui se jură[3]. Domnul Dumnezeu este lauda lui[4] și numai El stăpânește în inima lui. Cu totul dedicat Lui, îi aduce Lui inima[5] și din adâncul ei Îi slujește Lui. Legea lui Dumnezeu a devenit legea voii lui și vrea ceea ce este bun, plăcut și desăvârșit[6]. Buzele lui laudă neîncetat pe Dumnezeu[7] și inima lui laudă pe Dumnezeu[8]. Trimite către El necontenit doxologie și mulțumire, și sufletul lui Îl binecuvintează[9]. Cel ce se teme de Dumnezeu este curat la suflet fiindcă frica de Domnul a devenit curățire sufletului lui. Frica de Domnul i-a curățit inima și i-a răstignit trupul, supunând toate pornirile lui puterii duhului. Frica de Dumnezeu s-a făcut lui învățător înțelepciunii[10] și priceperii și l-a învățat pe el să cunoască ce este adevărul, ce este binele, ce este bineplăcut lui Dumnezeu[11]. Frica de Dumnezeu s-a făcut lui izvor vieții[12] și îl izbăvește pe el din cursa morții[13]. „Domnul este întărirea celor ce se tem de El, așezământul Lui Îl va arăta lor”[14], „frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului”[15]. „Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El și-i va izbăvi pe ei”[16].

Cel ce se teme de Dumnezeu a aflat har la Dumnezeu[17] și Domnul va auzi cererile lui. „Voia celor ce se tem de El o va face și rugăciunea lor o va auzi și îi va mântui pe ei”[18]. Căci așa cum raza de soare care intră în casă prin fereastră luminează toată casa astfel încât se pot vedea și cele mai mici lucruri, la fel și frica de Dumnezeu fiind în inimă îi arată toate păcatele ei[19].

Frica de Dumnezeu, ca sfântă și curată, este nepătimitoare și nu amenință nimic cumplit. Sfântul Grigorie Teologul zice despre frica de Dumnezeu: „frica este păzirea poruncilor, iar păzirea poruncilor este curățirea trupului care adaugă nori sufletului și nu îi îngăduie să vadă limpede raza dumnezeiască, iar curățirea, strălucire, iar strălucirea împlinirea dorului de cele mai mari (adică de cele trei ipostasuri) sau de cel mai mare (adică de firea cea una a celor trei) sau de cele ce tind mai presus de ceea ce este mare (adică pentru faptul că dumnezeirea este mai presus de orice mărime și cantitate)[20]. Frica de Dumnezeu umple inima de un har duhovnicesc și de bucurie. Frica de Dumnezeu este darul lui Dumnezeu, fiindcă este unul dintre cele șapte harisme ale Duhului Sfânt și sălășluiește în inima curată[21]. Frica de Dumnezeu în relație cu aproapele se manifestă ca dragoste față de aproapele, ca dreptate și ca iubire de oameni. Sfânta Scriptură numește drept pe cel ce se teme de Dumnezeu. Isus Sirah numește frica de Domnul „cununa înțelepciunii, care înflorește pacea și sănătatea vindecării”[22].

Fericit bărbatul care se teme de Domnul![23]

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți, în curs de tiparire la Editura Doxologia)

[1]Mt. 12, 30; Lc. 10, 27.

[2]Ps. 62, 9.

[3]Deut. 10, 20; Ier. 12, 16.

[4]Deut. 10, 21.

[5]Pilde, 23, 26.

[6]Rom. 12, 2.

[7]Ps. 62, 4.

[8]Înțel. Sir. 39, 35; 47, 8.

[9]Ps. 102, 1-2.

[10]Ps. 110, 10. Pilde, 1, 7; 9, 10; 15, 33; Înțel. Sir. 1, 26-27; 19, 20; 21, 11. V. și 1 In. 4, 18.

[11]Rom. 12, 2.

[12]Ps. 35, 10.

[13]Ps. 30, 5; 90, 3; 140, 9.

[14]Ps. 24, 15.

[15]Ps. 18, 9.

[16]Ps. 33, 7.

[17]Înțel. Sir. 32, 16.

[18]Ps. 144, 19.

[19]Înțel. Sol. 2, 4.

[20]Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul 39, La Sfintele Lumini. 1, PG 36, 344A. În legătură cu învățătura Sfintei Treimi a Sfântului Vasile cel Mare, vezi M. A. Orfanos, Fiul și Duhul Sfânt în Triadologia Sfântului Vasile cel Mare. Atena, 1976.

[21]Didim cel Orb, Fragmente la Iov, PG 39, 1120C. Potrivit lui Didim cei șapte fii și cele trei fiice ale lui Iov semnifică „adunarea celor șapte harisme”.

[22]Înțel. Sir. 1, 18.

[23]Ps. 111, 1; Ps. 127, 1.