Iartă-mă şi fii milostiv, Stăpâne, faţă de mine care îndrăznesc să spun înaintea măreţiei Tale cuvinte de jale şi sminteală din cauza întristării mari provocată de relele care mă hărţuiesc. Eu niciodată nu am fost cuprins de nepăsare - Tu îmi eşti martor, Stăpâne - pentru cântările Tale dumnezeieşti şi pentru bună rânduiala slujirii Tale, săvârşind întotdeauna sărbătorile Tale duhovniceşti cu cântare bineglăsuită, cu o mulţime de preoţi slujitori, cu dangătul clopotelor răsunătoare, cu mireasma diferitelor arome parfumate. Cinstitele Tale icoane şi ale Preacuratei Maicii Tale sunt împodobite minunat de mine cu aur şi argint şi pietre preţioase. Însă prin ceea ce am crezut să fiu bineplăcut Ție, Împărate, se pare că eu mai mult Te-am mâniat - de aceea am şi simţit mânia Ta cea dreaptă. Fiind drept şi bun din fire, nespus de darnic şi iubitor de oameni, Tu sub nici un chip nu ai distruge dintr-o dată, prin focul mistuitor, toată frumuseţea şi toată bunătatea aceasta dacă noi înşine nu am mânia bunătatea Ta cea mare prin călcarea poruncilor Tale.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 106)