Munca și dreptul la muncă sunt lăsate de Dumnezeu de la început prin porunca: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” (Facerea 1, 28). La fel zice și Sfântul Apostol Pavel: „Cel ce nu lucrează, nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 10).

Creștinii iubitori de Hristos sunt datori să trăiască cu mare cinste și corectitudine în societate. Ei nu trebuie să fie leneși, lacomi, iubitori de averi, nici să se hrănească din furt. Ci să-și întrețină viața și familia din muncă cinstită, cum ne învață și Sfânta Biserică. Iar acolo unde lucrează – acasă, pe câmp, la fabrică – creștinii trebuie să fie model în toate. Să fie blânzi, smeriți, răbdători, tăcuți și să se roage neîncetat, rostind Rugăciunea lui Iisus și orice alte rugăciuni scurte. Apoi să nu înjure, să nu fure, să nu vorbească cuvinte de hulă, de osândire, știind că, pentru orice păcat și cuvânt deșert fiecare va da socoteală în fața lui Hristos.

De asemenea, să nu aducă niciun lucru străin în casele lor, nici să cumpere lucruri de lux și nefolositoare, în timp ce mulți nu au cu ce trăi. Apoi, din osteneala lor să facă milostenie după putere, și mila lui Dumnezeu le va binecuvânta casa, munca, viața și sufletul.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, volumul II, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 69)