Verigheta n-are început, n-are sfârşit. Este un cerc. Iubirea noastră trebuie să înceapă, dar să nu ştim unde începe şi unde se termină, întocmai ca acel cerc perfect.

Întrebare: De ce se trece verigheta în timpul slujbei de pe o mână pe alta?

Răspuns: Nu de pe o mână pe alta, ci de pe mâna unuia pe mâna celuilalt. Pentru a simboliza relaţiile. Nu scrie undeva să facem asta. Este o practică ce nu dăunează şi are acest simbolism.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 42-43)