Precum Duh este Dumnezeu cel închinat în Treime, după cuvântul către femeia Samarineancă, al Unuia din Sfânta Treime, dar Duh numim deopotrivă şi pe Cela Ce purcede de la Tatăl, ba încă şi harul Duhului Sfânt, căci zice „a suflat asupra ucenicilor şi le-a zis: luaţi Duh Sfânt” şi deşi două sau mai multe duhuri sunt numite astfel, nu înţelegem nimic mai puţin decât faptul că este închinat Duhul Unul, Simplu şi Necompus, şi numirile sunt nediferenţiate între ele, deşi prin înţeles diferă unele de altele. La fel, numim dumnezeire atât firea dumnezeiască, cât şi darul îndumnezeitor pe care-l primim de la sfinţi. Dar întrucât acestea sunt nediferenţiate unele de altele, deşi, prin ceea ce semnifică, diferă între ele, Îl preamărim într-o singură dumnezeire, simplă şi necompusă, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. De cealaltă parte, fie că cineva numeşte firea dumnezeire, şi una este firea celor trei, fie că numeşte astfel energia cea îndumnezeitoare şi tainică a acestora, tot una singură este a celor trei ipostasuri, precum zice şi Marele Vasile.

(Sfântul Grigorie Palamas, Epistole dogmatice, Editura Anastasia, 2009, pp. 25-26)