diavol

Inima unită cu mintea în rugăciune îngreunează uneltirile diavolului

Dacă inima se unește cu mintea în lucrarea rugăciunii, atunci, pentru satana, lupta prin intermediul patimilor devine foarte grea, deoarece mintea acționează puternic și poruncitor cu acordul inimii, prin har înfrângând toate uneltirile diavolului.

Diavolul n-are nicio putere asupra omului smerit

„Macarie, tu postești – eu nu mănânc niciodată! Tu faci privegheri – eu niciodată nu dorm! Dar, este una cu care ne biruiești”. Și, când a întrebat avva Macarie care este aceea cu care-l biruiește, diavolul a zis: „Smerenia!”.

Diavolii și patimile se izgonesc cu rugăciune și cu post

Postul doar micșorează încordarea poftei, însă nu o îndepărtează pe ea. Ultima (îndepărtarea poftei) este lucrarea lui Dumnezeu. Dar, ca să ne ajute Dumnezeu, trebuie ca și noi înșine să ne ajutăm, rugându-ne și postind.

Convorbire cu un diavol

„Încetează odată sălbaticule de a mai tulbura făptura lui Dumnezeu! Ce câștig ai tu, ticălosule, dacă pierzi, ceea ce să nu fie, sufletul lui?”

Să nu furi niciodată din munca aproapelui!

Dacă ai mărturisit păcatul și ai întors ceea ce ai furat, ți-ai cerut iertare de la cel pe care l-ai păgubit, ai făcut canon de căință și te-ai hotărât că nu mai săvârșești păcatul, atunci, Dumnezeu trimite pe îngeri să te îmbrace cu o îmbrăcăminte nouă.

Un gând curat are putere mai mare decât orice nevoință

Un gând bun are aceeași putere cu o priveghere de multe ceasuri. Are mare putere. De aceea, încercați pe cât puteți, să plantați gânduri bune mai înainte de a apuca diavolul să vă planteze el gândurile cele rele, astfel încât inima să vi se facă grădină de flori, iar rugăciunea să vă fie însoțită de mireasma duhovnicească a inimii voastre.

Când nu-ți vezi păcatele, te afli într-o așezare diavolească

Smerește-te și te căiește pentru toate și Dumnezeu te va mântui!

Virtutea și suferința sunt valabile numai prin sensul lor

Henry de Montherlant în Port-Royal: „Există o suferință care nu-i roditoare, o suferință moartă și care târăște în moartea ei tot ce sufletul află în juru-i...”. Atenție însă! Dacă ai crede că-i de ajuns să cunoști suferința pentru a fi mântuit, te-ai înșela cu desăvârșire.

Lipsa conștientizării – o primejdie mai mare chiar decât patima în sine

Nu patima în sine este primejdia cea mai mare, ci faptul că tu ești inconștient, că tu vrei mai departe să te îndulcești de ea, nu lupți ca să o dobori, ca să te așezi pe poziție. Atunci te ajută harul, când te așezi pe poziție.

Sinceritatea și simplitatea – atât de plăcute lui Dumnezeu!

Oricine ai fi, orice diplome ai ține în buzunarele tale sau în capul tău, dacă inima nu este cinstită, nu acumulezi, și sigur nici libertate nu ai.

Pagini