Preacuvioase Părinte, care este cea mai grea probă pentru un monah?

Fiecare om are darurile lui prin care poate să placă lui Dumnezeu și prin care poate să-i bucure pe îngeri și pe toți cei care-L iubesc pe Dumnezeu, dar și slăbiciunile lui. De exemplu, cineva se poate simți mai mult ispitit de mândrie, altul se simte mai mult ispitit de lăcomie, altul de mânie, altul de trândăvie. Altul se simte mai mult zbuciumat de gânduri, altul se simte mai mult atras de viața pe care a lăsat-o în lume și în felul acesta n-am putea aplica un etalon pentru toți monahii.

Fiecare monah are lupta lui și cred că este important ca fiecare monah să-și cunoască slăbiciunea și să-și concentreze atenția asupra acesteia, pentru că diavolul, când atacă, nu-l atacă pe cineva în ceea ce este el imun, ci îl atacă acolo unde știe că are slăbiciune. Este foarte important pentru orice om, care duce lupta cea duhovnicească, să-și cunoască slăbiciunea și tocmai acolo să-și concentreze toată puterea sa.