Asceza este zugrăvită de Părinţi ca frunzele unui copac, în timp ce trezvia este rodul (Avva Agaton). “După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mt. 7, 16) – sunt roadele care ni s-a poruncit să le aducem. Fie ca Dumnezeu să ne lumineze cum să umblăm, căci adevăratele călăuze au dispărut şi fiecare merge după capul lui. Fie ca Dumnezeu să fie o adevărată călăuză pentru noi toţi.

Copiii mei, orice lucru dureros vă aminteşte diavolul, vrăjmaşul sufletelor voastre, faceţi un efort să-l alungaţi imediat, fără întârziere, căci orice întârziere aduce cu sine consecinţe neplăcute. Diavolul este complet biruit cu rugăciune şi trezvie. Esenţa trezviei constă în a fi treaz cu mintea permanent, neadormit, îndreptând-o împotriva gândurilor şi nălucirilor pătimaşe ale răilor demoni. De aceasta depinde viaţa sau moartea, degradarea sau progresul. Cu alte cuvinte, un suflet care se roagă cu mintea şi detestă şi dispreţuieşte feluritele gânduri rele se curăţă şi se sfinţeşte cu timpul.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 274-275)