Am observat că unii, deși sunt deștepți și înțeleg ceea ce este corect, susțin ceea ce este greșit, deoarece aceasta le convine. Și astfel își îndreptățesc patimile. Alții nu se îndreptățesc pe ei înșiși, dar cad în deznădejde la gândul că există ceva în caracterul lor ceva de neîndreptat. Așa face diavolul: pe unul îl împiedică de la sporirea duhovnicească prin îndreptățirea de sine, pe altul îl prinde cu sensibilitatea exagerată și-l aruncă în deznădejde.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești V – Patimi și virtuți, Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 21)